Zeul melcilor

Plimbarea de seară pe malul mării, imediat după ploaie, s-a dovedit a fi o delectare neașteptată, nu atât prin peisajul solitar de un albastru-cenușiu limpede, cât prin faptul că am urmărit emoționată salturile copilărești ale delfinilor care și-au găsit de treabă prin acel golf din Eforie Sud. Am privit cu drag și fascinație acești copii ai apelor nemărginite, care zburau deasupra valurilor și dispăreau chicotind în apă, de parcă se jucau de-a v-ați ascunselea printre tufele de alge de pe fundul mării, făcându-ne în ciudă nouă, adulților, pentru care copilăria e o cutie urcată în pod, peste care s-a așezat praful și de colțurile căreia păianjenii și-au întins corturile de mătase.

După minute bune de contemplare, m-am îndepărtat de mal zâmbind a fericire simplă și intensă, lăsând în urmă delfinii jucăuși, la care urma să mă întorc neapărat a doua zi, sau după următoarea ploaie, când cerul albastru se va fi scurs în mare și va fi transformat silueta orizontului într-un tablou impresionist.

Mașina era parcată sus, pe malul înalt de pământ, astfel încât am cotit după barul de pe plajă și am urcat treptele de piatră ciobită, pe mijlocul cărora o puzderie de melci se plimbau ca pe bulevard. Unii, strânși în bisericuțe, discutau cât să audă doar ei și nimeni altcineva care s-ar fi aflat în trecere, alții mai solitari se târâiau în liniște, contemplând vastitatea trotuarului și albastrul nedefinit care se ondula în depărtare, printre verdele frunzulițelor de iarbă. De jur împrejur, parfumul ploii plutea în aer și în tot cartierul de case locuite de melci, care împânziseră trotuarul ud mai ceva ca ciupercile.
De teamă să nu strivesc vreo casă rătăcită pe trotuar, am pășit cu mare băgare de seamă, astfel încât, până să ajung sus, trecuse mai bine de un sfert de ceas. Ajunsă la înălțime, am privit marea încă o dată, sărutând-o în gând și m-am întors spre locul unde era parcată mașina. Însă, nici n-am făcut bine doi pași spre locul respectiv, căci numai ce-mi aud urechile: ”cranț, cranț, cranț, cranț..!”. În urma mea, doi tineri sportivi își făceau antrenamentul de seară urcând treptele în alergare.
Amin!

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.