Umorul negru îmi face viaţa mai roz

“- Da’ dumneavoastră ce doriţi?
- O funie, să mă spânzur.
- Aveţi tavan înalt acasă? Nu ştiţi? Atunci luaţi-o pe asta: are doi metri, ar trebui să vă ajungă, mai zice, scoţând o sfoară de cânepă dintr-un raft. Are ştreangul gata făcut, nu mai trebuie decât să vi-l puneţi de gât.”

“- Şi cu desenul ăsta de la grădiniţă ce-i? Un drum care duce la o casă cu poarta şi cu ferestrele deschise, cer albastru, soare strălucitor.. Niciun pic de poluare, niciun nor în desenul tău? Unde sunt stolurile de păsări migratoare care ni se găinează în cap cu gripă asiatică, unde-s radiaţiile, atentatele teroriste?”

“Cu pămătuful în mână, şterge alene praful de pe o etajeră pe care sunt expuse lame de ras pentru tăiat vene. Unele sunt foarte ruginite. Lângă ele, un cartonaş: Chiar dacă nu tăiaţi prea adânc, tot vă alegeţi cu un tetanos.

“Sinuciderile noastre sunt garantate! Mori sau primeşti banii înapoi.”

“- Ce machetă?
- O machetă pentru un parc de distracţii pe tema sinuciderilor.
- Cum?
- Ar fi ca un bâlci, dar pentru oamenii care vor să-şi pună capăt zilelor. La standul de tir s-ar vinde bilete pentru cine vrea să stea de ţintă. Orgine uriaşe ar intona toată ziua doar imnuri funerare. Catapultele ar arunca oamenii în aer ca pe nişte bolovani, pe deasupra oraşelor. Aş construi şi un parapet gigantic, de pe care să se arunce îndrăgostiţii ţinându-se de mână, ca de pe stâncile ţărmului.”

“- La mulţi ani, Marilyn! De-acum ai cu un an mai puţin de trăit!”

“- Seara, suit pe pervazul de la camera noastră, îmi place să privesc cum se aruncă oamenii din turnuri. Dau perdeaua la o parte şi mă uit la ei cum se preling cu bolovanul de ciment la gleznă: parcă-s stele căzătoare! Când ia bătaie echipa noastră, sunt şi mai mulţi: cad ca grăunţele de nisip. E tare frumos.”

Fragmentele de mai sus fac parte din cartea “Magazinul de sinucideri”, de Jean Teule.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Un răspuns
  1. Florin Mariu says:

    Nu cred ca conteaza lungimea funiei, ideala e tot mai lunga, eventual o impletim ca sa fie mai sigur ca nu dam gres, ca se rupe.
    Desi vad sa fie o problema, dar pentru sanse mari de succes luam masuri de siguranta in plus.

    E placut sa poti iubi umorul negru, nu de alta dar parca prea prefacuta si vesela a lumea e mai deprimant decat umorul negru in sine:)).

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.