Ideal de viață pentru puturoși

Când am primit cartea ”Woody Allen în dialog cu Stig Bjorkman”, am sărit în sus de bucurie. Dar de ce am sărit în sus, în loc să mă tăvălesc pe jos de bucurie, nu știu să vă spun. Cert e că mă mânjisem de râset pe toată fața.

Woody Allen, cu o filmografie de peste 50 de producții, mă fascinează de mulți ani. Cu excepția unei singure pelicule, i-am văzut toate filmele. Cândva, am de gând să le iau de la capăt, căci Allen Stewart Konigsberg trebuie redescoperit.

Scriu despre el deoarece am găsit în carte un pasaj care m-a uimit și care mi-a produs în același timp și o mare plăcere, pentru că descrie exact viziunea mea despre viață și artă. Diferența esențială este că el e un om foarte inteligent, care a reușit acolo unde eu voi eșua în mod constant.
Zice așa: ”Vreau doar să lucrez, asta-i tot. Sper să am o viață lungă și să fiu sănătos, să pot să muncesc în continuare și la bătrânețe să pot privi înapoi și să spun: ”Am făcut 50 de filme și unele dintre ele au fost excelente, unele n-au fost așa bune, iar unele au fost amuzante…” Nu vreau să ajung în situația în care se află atâția dintre contemporanii mei, care fac un film și e un Mare Eveniment. De aceea l-am admirat mereu pe Ingmar Bergman. Lucra liniștit pe insulă și făcea un filmuleț acolo și-l scotea, apoi lucra la următorul. Vezi tu, importantă era munca! Nu eventualul succes sau eșec, banii sau reacția criticilor. Important e ca munca ta să fie parte a vieții de zi cu zi și să poți trăi decent.”
DA! Woody Allen comprimă în câteva cuvinte idealul uman cu sensul vieții: să faci ce știi tu mai bine, să te perfecționezi în acel domeniu și astfel să duci o viață tihnită, fără să fii încarcerat în obligația de a răspunde așteptărilor celorlalți. Este vorba despre libertatea de-a fi tu însuți și fericirea de-a te înfrupta, cu poftă, din această libertate.

Eu? Eu voi admira soarele printr-o crăpătură a temniței. Sensul vieții nu e pentru toată lumea.

Cine are urechi de văzut, să guste!


(Printscreen de pe blogul domnului intelectual Sebastian Bârgău.)

După ce am dat, în mod accidental, peste textul de mai sus, mi-am adus aminte de nişte vorbe ale unor oameni care nu au nimic în comun cu autorul bălegarului din imagine.

# “Am avut o bună relație, aș spune, cu părinții mei. Mă băteau foarte rar. De fapt, cred ca m-au bătut o singură dată pe vremea copilăriei. Au început sfânta mamă de bătaie pe 23 decembrie 1942 și au încetat în 44′, prin primăvară.” Woody Allen

# “Sunt un amant atât de bun pentru că exersez mult de unul singur.” Woody Allen

# “Am urât fiecare zi din școală. Eu am vrut doar să fiu invățat să citesc și să scriu, apoi să fiu lăsat în pace.” Woody Allen

# “Fişa lui biografică nu ne spune nimic. Cred că mai relevantă e fişa medicală.” Valeriu Butulescu

# “Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.” Ţuţea

# “Era atât de urât, încât, atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.” Tudor Muşatescu

# “Mă simt îndreptăţit să vorbesc cât mai frumos despre mine, deoarece văd că alţii nu reuşesc să facă acest lucru.” Zoran T. Popovic

# “Românul ştie să fie independent, chiar atunci când e slugă.” Valeriu Butulescu

# “Deseori îmi pare rău că Noe şi gaşca lui n-au ratat arca aia.” Mark Twain

# “Dracula: Ce arome conţine cadavrul acestei flori! În timp ce hoitul tău, încă viu, deja pute.” (replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), de Valeriu Butulescu)

# “Don Siempre: Eşti un dobitoc!
Tomas: Mulţumesc! Sunteţi foarte subtil! Ce vreţi să insinuaţi?” (replică din piesa de teatru Don Siempre, de Valeriu Butulescu)

Social Media e genială

Lumea virtuală a rețelelor sociale ( și viața în general, dar asta-i altă discuție) e plină de dovezi că evoluția pe pământ e departe de-a se fi terminat. Dar, în ciuda acestei evidente dovezi, trebuie să recunosc că la câteva capitole excelează și face cinste procesului evolutiv. Și când zic capitole, mă gândesc exclusiv la vocabular, care nu contenește să mă surprindă de fiecare dată cu bogăția de care dă dovadă, în special printre cei pentru care mănâncă scriitură pe pâine.

În mai toate cotloanele internetului redacțional pe unde intru, mă lovesc de o anumită categorie de oameni (evident, există și excepțiile de rigoare) care practică o scriitură admirabilă, posedată de un vocabular îmbelșugat, îndrăzneț, original și proaspăt. Vă mărturisesc cu mâna pe toate organele de care dispun că nutresc pentru acești oameni o prețuire profundă și înfocată, combinată cu o invidie naivă și inofensivă. Nici nu pun la îndoială faptul că aceste persoane citesc cel puțin 2-3 cărți pe săptămână, dacă nu cumva excesul de lectură îi pune în dificultatea de-a întreține raporturi sociale normale cu cei din jurul lor. În fond, de ce să nu recunoaștem, o scriitură care-și permite să se îmbrace la frac chiar și la micul dejun nu se poate naște din rafturi cu volume motivaționale despre cum să ai o carieră de succes, cu biografia lui Steve Jobs, cu cataloguri de la Ikea sau cu o mini colecție de seriale americane. E clar că respectivele persoane, care livrează conținut și generează trafic, au trecut cel puțin o dată prin marii clasici, prin existențialiști, iluminiști, neokantianiști, postmoderniști, umaniști, materialiști, idealiști, prin marile perioade ale istoriei lumii, prin fizică cuantică, prin chimie organică, anorganică și analitică și prin restul ramurilor și subramurilor care hrănesc și îngrașă până la obezitate acest organism viu numit cultură generală, cu inima ei, vocabularul.

Dar nu vreau să mai lungesc teoria asta ca și cum ar fi gumă turbo. Intenția mea inițială a fost alta: aceea de-a vă prezenta câteva exemple, rar întâlnite în mediul online (originalitatea presupune acest lucru, după cum bine știm toți), care demonstrează, susțin și întăresc cele zise de mine mai sus.
Întâi, o să vă dau câte un exemplu de frază banală, mediocră, lipsită de valoare estetică și spirituală, pentru ca apoi s-o transform, păstrând ideea, folosind expresiile originale de care vorbeam mai sus.

Unu. Prima raritate: expresia ”acel moment când..”
Exemplu banal: “Atâta irealitate mă obligă sa simbolizez procesul universal printr-un etc plasat în umbra unui imens zero.” (E. Cioran)
Exemplu original: ”Acel moment când îți dai seama că viața e nașpa.”

Doi. ”…rulează fin”
Eb: ” Cineva cânta un cântec popular românesc. Priveam prin înserare cum treceau oi cu picioare roşii prin cântec. Şi-am auzit cum s-a oprit vântul în cântec.” (Herta Muller)
Eo: ”Grasu XXL rulează fin.”

Trei. ”cum, mă, să…? cum?”
Eb: ”Un şofer periculos este acela care vă depăşeşte, în ciuda eforturilor dumneavoastră de a-l împiedica s-o facă.” (Woody Allen)
Eo: ”Cum, mă, să fii întrecut de moșul ăla? Cuum?”

Patru. ”muriți, mă!”
Eb: ”Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul.” ( Valeriu Butulescu)
Eo: ”Numai proști pe lumea asta. Muriți, mă!”

Cinci. ”îmi place să… NOT.”
Eb: ”Dacă banii nu aduc fericirea, atunci vreau să îmi trăiesc nefericirea într-un confort total.” (Oscar Wilde)
Eo: ”Îmi place să fiu falit. NOT.”

Mai sunt și alte expresii care îmbogățesc cultural cititorul român, dar m-am oprit doar la astea cinci, pentru că doar pe ele le-am găsit cel mai rar pe rețelele de socializare.

Un Olimp la curtea regelui Arthur

Grandoarea cu care Regatul Unit al Marii Britanii a organizat festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice (competiții născute și crescute la pieptul Greciei Antice) mi-a adus aminte de un dialog dintr-un film regizat de Woody Allen – ”Stardust Memories”. Schimbul de replici are loc la un interviu, între un ziarist și personajul jucat de Woody:

”- Multă lume v-a acuzat că sunteți narcisist.
- Știu că lumea consideră că sunt egocentric și narcisist, dar nu-i așa. Dacă m-aș identifica cu un personaj mitologic grec, nu ar fi Narcis.
-Dar cine ar fi?
- Zeus.”

Eu sunt eu şi tu eşti tu – cine-i mai deştept dintre noi doi?

Întrebare: Câţi dintre cei de mai jos (majoritatea fete) ştiu cu adevărat despre ce-au scris acolo?

Afirmaţie: “Sexul este mai bun decât vorbăria. Vorbăria e ceea ce suferi pentru ca după aia să ajungi la sex.” (Woody Allen)

Altă întrebare: Am avut sau nu dreptate în ultimul comentariu?

Bun, acum daţi clic pe imagine să vedeţi despre ce-i vorba. :D