Spovedanie și rose demidulce

În fiecare noapte scriu enorm, fără încetare, ca o turbată. Zeci de pagini albe în care îngrămădesc laolaltă cuvinte subțiate, stâlcite, sufocate de virgule și puncte, până în colțul de jos, acolo unde îți umezești degetul să întorci foaia și rămâne cerneala ca-ntr-o ceață de amurg.

Se întâmplă uneori să mi se arunce zorile-n păr, ca scuturate în primăvara zilei, iar eu, năucă și dementă, nu mai termin de scris. Enorm scriu, enorm!

Ca niște cizme murdare în zăpada proaspăt râșnită, toate gândurile mele lasă urme pe coala albă, de parcă s-ar fi terminat hârtia din lume, iar eu am ultima bucată. Un scris boțit, încurcat, o școală exemplară de hieroglife și simboluri nocturne. Vorba cântecului, Ioane, Ioane, toată lumea doarme, tot timpul, chiar și atunci când e trează, căci starea de veghe nu cară după ea neapărat și felinarul minții.

Nu mă mai satur de atâta scris, de atâta voluptate în tangoul peniței pe hârtie, o sete de vampir cu cerneală roșie în colțul gurii. Iar după ce termin de scris, după ce pun ultimul punct pe papir, adorm extenuată și fericită că am încheiat noaptea scriind enorm, în pat, sub pătură, pe întuneric, cu mâinile goale sub cap, cu ochii închiși, în gândurile și închipuirea mea. Dar eu scriu, noapte de noapte, enorm, enorm..

Programul ”Prima spovedanie”

Ion mergea pentru prima dată la preot să se spovedească. Nu era prea bătrân ca să fie numai bun de arătat cu degetul, dar nici a lăstar nu mai mirosea.

S-a pregătit temeinic pentru acest moment: și-a tras adidașii cei noi, blugii cu ștrasuri, cămașa în pătrățele și a ieșit evlavios pe ușă. La biserică, preotul l-a întâmpinat cu o sprânceană ridicată milostivă, semn că ziua se arăta productivă încă de dimineață. Ion și-a zis păsul: păcătuia. Preotul l-a asigurat că-i ceva normal printre oameni și apoi l-a întrebat cu ce anume.

-Cu femei, părinte, cu multe femei. Și parcă am ostenit să trec așa de la una la alta! Îs bătrân de-acum, mă lasă balamalele. Mi-s dragi de-mi vine să iau foc, dar mi-e teamă să n-ajung cenușă!

Preotul l-a asigurat că, dacă nu se astâmpără cu muierile, cu siguranță o să ajungă cenușă, dar nu din cauza lor, ci în focul Gheenei, pe lumea cealaltă. Și apoi i-a explicat pe îndelete întregul proces de incinerare în cazanele sub care dracii vâră cărbuni necontenit. De asemenea, i-a zis că problema se poate rezolva cu o moliftă și o donație în contul celeilalte biserici care se construia mai la deal. Ion, vizibil nemulțimit de cele aflate, și alb ca varul de pe pereții Raiului, și-a salvat sufletul de la pierzanie scoțând portofelul din buzunar și îndesându-i popii în sutană cât pentru trei generații de păcătoși. Înainte să iasă pe ușa bisericii, preotul i-a amintit, în treacăt, că ar fi bine ca pentru o perioadă să se abțină în a mai avea relații intime cu femeile. Iar Ion a făcut întocmai, luând cea mai bună decizie pentru a deveni abstinent: s-a însurat.

Mic îndreptar pentru spovedanie

Să presupunem că ești genul ăla de om care are simțul mirosului mai dezvoltat și care simte, într-o bună zi, că-i pute creierul. Ca orice individ civilizat al secolului 21 care se respectă, impulsul pe care-l ai e să rezolvi problema cât mai rapid și să mergi la cei care se ocupă de igenizarea și împrospătarea lui. Adică la preoți. Se știe că Biserica folosește cei mai eficienți detergenți pentru îndepărtarea cenușiului din materie.

După o vreme, timp în care ispitele s-au înfruptat din tine ca piranha din file de porc, simți nevoia (și datoria) să mergi să-ți descarci desaga cu păcate la picioarele preotului. Deci să te spovedești. Și pentru că mintea ta e mai imaculată și mai pură decât vaginul unei fecioare, Înalți Preasfințiile lor s-au gândit deja să-ți sară în ajutor și să-ți bage pe sub nas acest mic îndreptar pentru spovedanie.

Instrucțiuni de folosire: îl iei frumos la subțioară și purcezi cu el la biserică. Când îți vine rândul, te așezi frumos în genunchi la picioarele duhovnicului, deschizi cărticica, aluneci două degete peste limbă, întorci prima foaie și începi să citești păcatele pe care le-ai bifat deja de acasă. Eventual, dacă simți că sufletul stă să-ți plesnească de păcate, le citești direct pe toate, să fii sigur că scapi de ele și că nu-ți explodează sufletul în piept, ca un balon în care ai suflat prea mult cu pompa de bicicletă.
Dar dacă nu dorești să cari îndreptarul cu tine (că poate într-un buzunar sunt țigările, iar în altul, prezervativele), înveți câteva pe de rost și le reciți când îți vine rândul. E simplu.

Mai jos, sunt câteva păcate pe care le-am cules din îndreptar pentru voi, păcătoșilor, pentru că știu că ele fac parte din rutina voastră de zi cu zi! Să înțelegeți motivele pentru care veți face băi în smoală cu aromă de sulf în cazanele (vintage) de veci (frazele în italic sunt completările mele).

Așadar:

* Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu și păcătoșii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc sa am răbdare.

* Am vorbit cu mai multe înțelesuri. – Părinte, am citat ieri niște proverbe. … În iad vei arde, păcătoaso!

* Am presupus, bănuit pe alții. Mereu sunt suspicios. – Părinte, l-am văzut pe vecinu’ cum sărea gardul meu cu două găini la subraț. Încă nu-mi dau seama unde mi-au dispărut două găini din coteț. Eu nu bănuiesc pe nimeni. Sunt sigură că Dumnezeu le-a luat la ceruri pentru un rasol ceva.

* Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mișcat de colo-colo prin biserică. – Adevărul e că întrebam și eu dacă are cineva un foc.

* Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.

* Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.

* Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.

* Am râs de păcatele si defectele altora. Și de faptele lor bune am râs.

* M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineață, seara, la fiecare masă. – Cele mai multe rugăciuni le fac în timpul prânzului, că restaurantul la care merg zilnic are pe puțin 30 de mese.

* Am ținut post negru sâmbata si duminica. – Părinte, alte culori n-am găsit!

* N-am păstrat curăție cu soțul (soția): miercuri, vineri, sâmbata, duminica, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii și al ciclului lunar; 40 de zile după naștere. – Părinte, mi-am pierdut agenda!

* Am luat pastile anticoncepționale, am folosit spermicide, ca să nu fac copii.

* Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit prezervativ sau am vărsat sămânță afară ca bărbat, iar ca femeie am folosit diafragma. – Anticoncepționale, spermicide, diafragmă – noțiuni abstracte folosite de preoți pentru a dramatiza contextul. Ei nu știu ce-s ălea, blasfematorilor!

* M-am împreunat cu soțul (soția) de mai multe ori în 24 de ore. – Părinte, eu și soțul meu suferim de amnezie!

* M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am și îmbolnavit. – Părinte, sunt corporatist!

* Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbații.

* Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când am avut ciclu.

* Ca femeie, m-am împărtășit când aveam ciclu. - Eu știam altă formulare: Ca femeie, am avut acea scurgere lunară de sânge când eram în biserică și n-am ieșit repede afară.

* Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa naștere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile. – Părinte, iar mi-am pierdut agenda!

* N-am platit contribuția la Sfânta Biserică. – Păcătoșilor, în veci n-o să mai terminăm Catedrala Neamului!

* Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si îi deranjam.

* Restul îl găsiți în îndreptar.

P.S.: Fericiți cei bogați cu umorul!

P.S.2:

Sursă foto: facebook

De ce azi nu este 1 aprilie

* Întâi am vrut s-o zic pe aia cu ”Tac-tu nu s-a spânzurat în pod. Nu te alarma! Am glumit. E 1 aprilie. S-a spânzurat în șopron”. Dar apoi am mototolit foaia de hârtie și am dat-o dracului. Dracu’ a zis bogdaproste și a bagat-o în buzunar, că cică hârtia e bună de aprins cărbunii sub cazane.

* Apoi mi-am imaginat o scenă în biserică. La spovedit. De 1 aprilie. ”Părinte, deci am pus mâna pe satâr și i-am despicat căpățâna lui Ilie, să văd dacă are miez!”. Ar crede? .. Well, ziceți voi!

* Apoi (da, iar apoi!) am încercat să inventez farse pentru cei care n-au chef să le inventeze. (Ce aroganță!). Când vine vorba de inventivitate și originalitate, eu schimb mereu subiectul. Asta e seacă. Vă rog s-o fluierați în semn de apreciere!

* Cea mai bună păcăleală ar putea s-o facă Divinitatea: ”Sculați, bă! Hai, mâna pe chef și la treabă cu voi!” . Târziu, spre seară, după trudă și sudori pe frunțile murdare, El să ne rostească vesel: ”Haha! Am glumit, bă! E duminică. Vă puteți odihni în voie toată ziua!”.

* Ziua de 1 aprilie ar putea fi stabilită ca zi internațională pentru politicieni, preoți și soți. Aș fi vrut să zic ”bărbați”, dar să nu-i băgăm pe toți în oală, că poate unii vor în tigaie.

* O ultimă precizare/nelămurire: dacă de 1 aprilie avem voie să încălcăm porunca aia din Biblie cu ”Să nu minți”, care-i data oficială și pentru ”să nu preacurvești”?

P.S.: Paradox binecunoscut. Off-topic: Eu mint acum. Deci ce fac de fapt?

Imaturitatea unei neveste

- Pur şi simplu n-o mai suport pe nebuna asta de nevastă-mea! răbufni bărbatul în faţa bunului său prieten, după care trase cu sete din ţigară şi-şi azvârli privirea abătută în crăpăturile duşumelei. Efectiv îmi umple capul de fire albe! Cred că şi-n chiloţi, dacă mă uit, gâsesc câteva. Se extinde, omule! Istericalele ei mă transformă în om polar!
- Nu crezi că exagerezi? îl întrebă camaradul, care-l fixa cu ochi blajini şi empatici.
- Nu exagerez, omule! Altfel n-aş mai sta aici în faţa ta să mă jeluiesc ca o caţă! Toată ziua îşi agită punga aia de venin care-i atârnă-n gât şi o dă afară cu fiecare cuvânt pe care mi-l rosteşte. Nimic nu-i convine. Orice zic sau fac parcă îi amestecă măruntaiele pe dinăuntru şi i le încâlceşte de tot. N-o mai înţeleg deloc, nu ştiu ce se întâmplă cu ea în ultima vreme!

Şi bărbatul oftă îndelung.

- Însă cel mai mult mă enervează faptul că e imatură! continuă acesta. E frustrant de imatură! Imaginează-ţi că aseara, spre exemplu, pur şi simplu a dat buzna peste mine în baie, în timp ce mă relaxam în apa fierbinte din cadă, şi mi-a scufundat toate bărcuţele din hârtie! Iar acum două zile mi-a scos bateriile de la telecomanda maşinuţei şi le-a aruncat pe geam. Nu la coşul de gunoi cum e civlizat, ci direct pe geam!
Şi bărbatul se opri din spovedanie ofticat. Trase ultimul fum din mucul de ţigară, îl îndesă cu năduf în scrumieră şi înghiţi cu amărăciune şi ultima gură de bere .