Anunţ important pentru naţiune

Iniţial, m-am gândit să împletesc un text lung, cu o introducere uşor patetică, în care să evidenţiez importanţa anunţului pe care urma să-l fac. Gând pe care l-am şi pus în practică de altfel, culminând cu ştergerea întregului text şi apucarea de acesta, în ideea că mesajul trebuie să fie simplu şi concis.
Aşadar, caut un second job. Mă interesează colaborările pe online, în care pot pune în practică tot ce-am învăţat în toţi aceşti ani de blogging şi social media. E important ca această colaborare să fie flexibilă, pentru a putea fi de ajutor ambelor părţi.

În ceea ce mă priveşte, ţin să subliniez că, pe lângă faptul că am învăţat alfabetul şi am reuşit să strâng câteva cuvinte în vocabularul meu, capacităţile mele intelectuale sunt mai mult decât modeste, astfel încât persoanele interesate de ajutorul meu ar putea să scoată capul pe internet fără nicio ruşine în obraji.

În consecinţă, v-aş fi deosebit de recunoscătoare dacă veţi reţine acest anunţ şi îmi veţi da de ştire în cazul în care ar apărea o oportunitate. De asemenea, o recomandare din partea voastră este mai mult decât binevenită, motiv pentru care vă mulţumesc încă de pe acum.

P.S.: Mă găsiţi la adresa de mail: reveica.oana@gmail.com. Bine, mă găsiţi şi pe reţelele de socializare, dar se poate discuta mai bine pe mail.

Apel către umanitate

Am două anunțuri de făcut:

1. Tânără, blondă, ochi albaștri în fotoșop, 60-90-90, vând căruță cu cai.

2. M-am mutat în București și sunt în căutare de chirie. Momentan, stau în gara de nord, într-o cutie de carton, dar, din păcate, n-o să-mi mai permit mult timp să dorm pe acolo pentru că niște patrupede bipede își revendică dreptul la proprietate. Așadar, apelez la voi pentru ajutor. Dacă aveți nevoie de o colegă de apartament cu semnalmentele din primul anunț, vă rog să-mi dați de știre. Sau dacă știți un vecin/bunic/soră/verișoară/dușman care își caută chiriași, tot de știre vă rog să-mi dați!
Site-urile cu astfel de anunțuri nu prea mă ajută, motiv pentru care apelez la Social Media și la superputerea ei de schimbare a destinelor. Prin urmare, frați bloggeri de peste tot, puneți o veste bună în mâna mea întinsă!

Pentru cei care care nu mă au pe facebook sau twitter sau altă societate virtuală, sunt de găsit aici, aici sau la adresa de mail reveica.oana [at] gmail.com.

P.S.: Nu mă interesează traficul în chestiunea de față, dar dați și voi mai departe articolul, să ajungă la cine trebuie. Mulțumesc.

Social Media e genială

Lumea virtuală a rețelelor sociale ( și viața în general, dar asta-i altă discuție) e plină de dovezi că evoluția pe pământ e departe de-a se fi terminat. Dar, în ciuda acestei evidente dovezi, trebuie să recunosc că la câteva capitole excelează și face cinste procesului evolutiv. Și când zic capitole, mă gândesc exclusiv la vocabular, care nu contenește să mă surprindă de fiecare dată cu bogăția de care dă dovadă, în special printre cei pentru care mănâncă scriitură pe pâine.

În mai toate cotloanele internetului redacțional pe unde intru, mă lovesc de o anumită categorie de oameni (evident, există și excepțiile de rigoare) care practică o scriitură admirabilă, posedată de un vocabular îmbelșugat, îndrăzneț, original și proaspăt. Vă mărturisesc cu mâna pe toate organele de care dispun că nutresc pentru acești oameni o prețuire profundă și înfocată, combinată cu o invidie naivă și inofensivă. Nici nu pun la îndoială faptul că aceste persoane citesc cel puțin 2-3 cărți pe săptămână, dacă nu cumva excesul de lectură îi pune în dificultatea de-a întreține raporturi sociale normale cu cei din jurul lor. În fond, de ce să nu recunoaștem, o scriitură care-și permite să se îmbrace la frac chiar și la micul dejun nu se poate naște din rafturi cu volume motivaționale despre cum să ai o carieră de succes, cu biografia lui Steve Jobs, cu cataloguri de la Ikea sau cu o mini colecție de seriale americane. E clar că respectivele persoane, care livrează conținut și generează trafic, au trecut cel puțin o dată prin marii clasici, prin existențialiști, iluminiști, neokantianiști, postmoderniști, umaniști, materialiști, idealiști, prin marile perioade ale istoriei lumii, prin fizică cuantică, prin chimie organică, anorganică și analitică și prin restul ramurilor și subramurilor care hrănesc și îngrașă până la obezitate acest organism viu numit cultură generală, cu inima ei, vocabularul.

Dar nu vreau să mai lungesc teoria asta ca și cum ar fi gumă turbo. Intenția mea inițială a fost alta: aceea de-a vă prezenta câteva exemple, rar întâlnite în mediul online (originalitatea presupune acest lucru, după cum bine știm toți), care demonstrează, susțin și întăresc cele zise de mine mai sus.
Întâi, o să vă dau câte un exemplu de frază banală, mediocră, lipsită de valoare estetică și spirituală, pentru ca apoi s-o transform, păstrând ideea, folosind expresiile originale de care vorbeam mai sus.

Unu. Prima raritate: expresia ”acel moment când..”
Exemplu banal: “Atâta irealitate mă obligă sa simbolizez procesul universal printr-un etc plasat în umbra unui imens zero.” (E. Cioran)
Exemplu original: ”Acel moment când îți dai seama că viața e nașpa.”

Doi. ”…rulează fin”
Eb: ” Cineva cânta un cântec popular românesc. Priveam prin înserare cum treceau oi cu picioare roşii prin cântec. Şi-am auzit cum s-a oprit vântul în cântec.” (Herta Muller)
Eo: ”Grasu XXL rulează fin.”

Trei. ”cum, mă, să…? cum?”
Eb: ”Un şofer periculos este acela care vă depăşeşte, în ciuda eforturilor dumneavoastră de a-l împiedica s-o facă.” (Woody Allen)
Eo: ”Cum, mă, să fii întrecut de moșul ăla? Cuum?”

Patru. ”muriți, mă!”
Eb: ”Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul.” ( Valeriu Butulescu)
Eo: ”Numai proști pe lumea asta. Muriți, mă!”

Cinci. ”îmi place să… NOT.”
Eb: ”Dacă banii nu aduc fericirea, atunci vreau să îmi trăiesc nefericirea într-un confort total.” (Oscar Wilde)
Eo: ”Îmi place să fiu falit. NOT.”

Mai sunt și alte expresii care îmbogățesc cultural cititorul român, dar m-am oprit doar la astea cinci, pentru că doar pe ele le-am găsit cel mai rar pe rețelele de socializare.

Cum să dai click pe acest link

De un an şi ceva de zile, de când bântui străzile blogosferei, n-am putut să nu remarc faptul că oamenii care scriu pe bloguri, în mare lor majoritate, dau dovadă de o imaginaţie şi un rafinament al stilului fără asemănare. Ce-i drept, mai sunt şi uscături în această pădure verde şi plină de miresme evaporate din cuvinte atent alese şi artistic îmbinate.

Pentru cei care n-au timp să parcurgă zi de zi această minunată lume a bogăţiei cuvintelor şi subiectelor tratate cu un limbaj remarcabil, am schiţat mai jos câteva titluri şi teme impresionante:

¤ De ce e bine să punem punct la sfârşitul frazei

¤ Cum se foloseşte corect butonul de tweet

¤ Cum să pui spaţiu între cuvinte

¤ Cât de des trebuie să dăm refresh pe desktop

¤ Buton de Like vs. buton de cămaşă

¤ Critica raţiunii practice în social media

¤ Întrebarea mea de azi: să batem ouă pentru omletă sau să le prăjim?

¤ Cum să pui link pe twitter

¤ Când te-ai încălţat ultima dată cu papuci de casă?

¤ Cum să ne comportăm când cumpărăm pâine

¤ CNP-ul cerut la recensămînt – interesul masoneriei?

¤ Avantajul de-a te trezi dimineaţa

¤ Top 10 melodii de ascultat la căşti

¤ De ce nu-mi place ziua de luni

¤ Pliciul sau ziarul?

¤ Cum să scrii articole pe blog folosind alfabetul

¤ Cum să detectezi titlul într-un articol

¤ Pro sau contra seminţelor de bostan?

¤ De ce e indicat să punem poze pe facebook

¤ #prinDulapul meu

P.S.: Evident că aici e doar o mică parte din varietatea subiectelor imortalizate pe bloguri, astfel că nu m-aş supăra dacă aţi veni şi voi cu niscaiva exemple.