Habemus popă

Preotul are pile la Dumnezeu. De când au aflat asta, oamenii au început să-i îndese bani în sutană, pentru a le pune și lor o vorbă bună.

Un popă este acel intermediar care se milogește de Atotputernic pentru a termina odată cu bosumflarea și pentru a se împăca mai repede cu fiii lui. Pentru treaba asta, el apelează întotdeauna la latura sensibilă a lui Dumnezeu, lingușindu-l până când acesta îi închide telefonul în nas : ”Iartă-i și tu, Doamne, că tare esti bun și milostiv și mare este slava Ta! Și toate care sunt pre acest pământ..”
Beep, beep, beep, beep..

Dar popa nu cedează. Îl dai afară pe poarta Raiul și el intră printr-o gaură a gardului. Un popă este întotdeauna devotat necondiționat meseriei sale bine plătite. Chiar și când omul moare, popa își suflecă mânecile, face gargară cu agheasmă și începe să-L măgulească pe Dumnezeu cu solemnitate.

Înmormântările sunt astfel pline de elogii și adulări menite să facă pierdute dosarele morților. Se cheltuiesc bani mulți cu această ocazie: colive, lumânari, sicrie, cruci, taxe de protecție spirituală colectate chiar de popă.
Însă banii aceștia ar putea fi cheltuiți mult mai eficient dacă, în loc de toate cele enumerate mai sus, s-ar plăti avocați care să le susțină cauza la Judecata de Apoi.

Dar probabil că popa are un cuvânt greu de spus în fața lui Dumnezeu, din moment ce nimeni nu s-a întors încă din morți ca să se plângă de o eventuală escrocherie.

Ce vorbe am mai găsit prin buzunare

Dacă ai alergie la ”poetisme” femeiești, îți recomand încă de pe acum să folosești cu încredere X-ul roșu din colțul din dreapta, cum te uiți în sus. Urmează nimicuri date cu șprei de zambile.

* Vanilia reprezintă forma evoluată a aromelor. Dacă-i spui unuia: ”Ești de vanilie!”, acestuia nu-i vor ieși flăcări pe nări și nici solzii nu i se vor zburli pe gheb. Ba dimpotrivă, va reacționa timorat, cercetându-se instinctiv: ”Unde, pe față?”. În schimb, un sincer și (la fel de) aromat ”Ești de cacao!” va crăpa scoarța terestră și va despica Pământul în două. Practic, relația voastră va putea fi analizată/judecată istoric după ”Î.d.C. – înainte de cacao” și ”D. C. – după cacao”.

* La ce zimți are, soarele e un circular care despică ziua de noapte. (Evident că nimeni nu va aprecia aceasă figură de stil superbă! Puțină aroganță nu strică.)

* Mi-au înflorit toți cireșii din curte. Se pare că frumusețea lor n-a putut fi trecută cu vederea de copacii vecinilor, care s-au molipsit și ei cu alb și parfum. La cum arată, florile pomilor sunt un fel de popcorn pentru albine.

* Orice cablu electric, pe care se așează câte o pasăre, riscă să devină un rotisor la orizontală.

* Luna e o lustră agățată de tavanul nopții. E conectată la o baterie care mai tot timpul e descărcată. Sau, dacă vreți, e un soare trecut prin mai multe programe de restructurare.

* Infractorii ar trebui să se orienteze, întâi și întâi, către meseria de arbitru. Fărădelegile lor nu vor sfârși într-o închisoare, pentru că legea divină spune că arbitrul e liber tot timpul.

* Floriile vor bate mâine la ușă. Este sărbătoarea aia minunată când, de ziua lor, multe flori sunt tranșate, băgate în folii, transportate în locuința cuiva și înghesuite într-un sicriu denumit generic vază.

P.S.:

Sursă foto: să-mi fie cu iertare, dar nu mai știu pe unde am găsit-o!