Înțelepciunea omenească

Unii oameni sunt mai sensibili la vorbe decât la fapte.

Prin urmare:

– Poți să-ți sufleci mânecile, să scuipi în palme, să apuci toporul cu amândouă mâinile și să-i crăpi capul.
- Poți să răsucești satârul în mațele lui până când iese pe partea cealaltă.
- Poți să-l legi de coama cailor iar aceștia să-l târască în cele nouă zări, până când doar praful va rămâne din el.
- Poți să-l arunci în cușca leilor și să privești până la final, când leii se vor scobi giftuiți între dinți.

Și câte și mai câte poți să-i faci! Dar el se va ridica în picioare, se va șterge de praful de pe pantaloni, va bombăni ceva ce nici tu și nici mulțimea adunată ca la circ nu veți înțelege și se va face nevăzut, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar dacă îl înjuri de mă-sa…!

Prostia omenească

Viaţa, printre multiplele ei metamorfoze, e un ecran mare pe care rulează, în cea mai mare parte a timpului, Comedia Umană.

Într-o sală încăpătoare, zeităţile sug cu poftă paiele racordate la paharele cu cola şi râd cu gurile până la urechi (şi apoi până la ceafă), cât să se vadă clar bucăţile de popcorn strivite de dinţi imaculaţi.
Pe ecran rulează episoade din viaţa noastră, cu (Dumne)Zeus pe post de Sergiu Nicolaescu: regizor, scenarist, producător, director de imagine, superman/ce mai vreţi voi.

Actorii sunt foarte talentaţi, cadrele ies perfect din prima, hilaritatea dă autografe în pauzele de filmare.

Extratereştrii şi-au tras antene universale să prindă canalul Pământ. Scopul e precis: duşmanii, prinşi pe teritoriile lor, sunt introduşi în camere speciale unde li se rulează episoade din Comedia Umană. În foarte scurt timp, aceştia mor de râs. E teribil ce se întâmplă în alte galaxii!

Suntem bufonii Universului şi n-am atins acel punct al evoluţiei în care să putem să ne vindecăm de noi înşine prin autoironii, râsete sincere şi efectul binefăcător şi educativ al acestora.

Şi totuşi, Zeus nu poate rezista într-o eternitate alterată de monotonie.

Prostia Oanaească

Azi am fost sunată pe vodafone de numărul ..800.
Eu, în general, nu răspund la numere necunoscute, meseria încă mi-o permite. Dar azi m-a sunat un număr neînţeles.
M-am frecat bine la ochi, destul cât să fiu sigură că văd clar, dar şi să-mi păstrez machiajul intact. Da, vedeam bine, dar nu înţelegeam. Ca urmare, n-am răspuns. Nu eram pregătită să comunic cu fiinţe din alte galaxii. Probabil ne-am fi încurcat la conjugarea verbelor. În plus, nici înjurături în extraterestră nu cunosc.
Dar am căutat pe gugăl, unde am dat de site-ul ăsta. Pe pagina respectivă, unul avusese aceeaşi experienţă şi reacţionase ca şi mine: în loc să ia taurul de coarne şi să apese pe butonul verde, a preferat să-şi facă un cont pe site (bine, eu n-am făcut chiar asta), să pună întrebarea şi să aştepte răspunsul câteva zile.
Dar aşteptarea i-a fost răsplătită – mai toţi care i-au scris l-au înştiinţat că .. nici ei n-au răspuns la numărul respectiv. Deci nimeni nu ştie nimic (mi-a fost silă să intru şi pe alte pagini, ce-i drept).
Alo, Sherlock Holmes?
Acum, întrebarea mea este: cine sună cu numărul 800? :) Şi nu, n-am de gând să răspund. :)