„A dracu’ curvă! Ce fel vorbeşte şi cum îşi ţuguie ea buzelele ălea de târfă!” îşi zise în sinea lui bărbatul aflat la masă cu femeia pe care o ponegrea şi cu iubitul acesteia.
„Şi-a înghesuit ţâţele ălea în decolteu, să vadă lumea c-a fătat-o mă-sa direct stricată. Nu înţeleg cum boul ăsta nu-şi dă seama ce târâtură ţine lângă el!” continuă bărbatul să clocotească în indignarea lui tăcută. Se simţea jignit că stă la masă cu o astfel de creatură scăpată din bucatarie, dar nu putea riposta de dragul iubitului ei, pentru care avea o stimă deosebită.
Nu putea suporta ideea că un bărbat ca el (frumos, şarmant, bine făcut, captivant, desfătător, seducător, fascinant, încântător, inteligent, viril şi cu principii sănătoase de viaţă – un fel de Narcis născut dintr-o Atenă) ar putea să stea la masă cu o fiinţă de nimic precum cea pe care abia o cunoscuse şi faţă de care simtise, încă din primele secunde, o lehamite acută.
„Aloooo, păpuşe, uşor cu ţigara aia, că nu-i vreun falus! Ai şi tu răbdare până acasă!” urlă acesta în sinea lui.
- Ies până afară să răspund la telefon, că-i prea gălăgie aici şi nu aud nimic! îi zise brusc femeia iubitului ei, în timp ce se ridică în grabă de la masă.
„Ah, cât tupeu trebuie să ai să minţi în halul ăsta? Dacă eram în locul idiotului ăsta, îi smulgeam telefonul din mână să văd cine-i bulangiul cu care vorbeşte, iar apoi i-l dădeam de cap până o vindecam de toţi hormonii ei de curvă penală!” zvâcni ca turbat bărbatul.
- Bună, Alexandra! răspunse femeia îndată ce ajunse afară. Uite am ieşit cu Mircea să mâncăm ceva şi ne-am întâlnit şi cu un fost coleg de-a lui, un tip foarte dubios de altfel. E gras, urât, nu prea vorbăreţ şi, din câte am înţeles, singur de câţiva ani. Nu pare o companie prea plăcută, sper să nu adormim la masă. Haha! … chicoti femeia în liniştea străzii pe care odihneau restaurantul şi alte câteva case.
