Tag-Archive for » moarte «

Timpul care ne înghite pe toți și ne scoate pe dincolo

Un om cunoscut a murit și toată cetatea deplânge acum neființa sa. A început să fulguiască mărunt, iar oamenii s-au aciuat la câteva butoaie din gura cărora ies limbi timide de flăcări. Undeva, lângă o poartă ruginită, doi bărbați și o femeie, zgribuliți, discută aprins, să mențină focul viu. - A fost cel mai fascinant om de presă care nu m-a interesat niciodată, îndrăznește femeia, slabă, cu chipul palid, ștergându-și o [ ... ]

Dacă inima ar avea urechi, animalele ar începe să vorbească

Idealismul, ca principiu de viață aplicat în toate domeniile, ascunde în el un germene bizar, un paradox de speranță și eșec în același timp, un lucru posibil care nu se poate manifesta niciodată din cauză că împlinirea lui se află la capătul infinitului. Adică el există, ne așteaptă, doar că se află în acel loc frustrant, ca un morcov legat de căruță și atârnat în fața măgarului, care se deplasează [ ... ]

Bud Spencer din Carpați

Mult tărăboi cu Cristian Popescu Bud Spencer Piedone ăsta, căruia îi clănțăne dinții să apuce iar, dintr-o mușcătură zdravănă, fotoliul de primar al sector 4. Asta după ce, în noiembrie anul trecut, țara îl trăgea de picioare să-l azvârle afară din primărie, iar el se ținea cu dantura încleștată de mânerul scaunului pe care-l tăbăcise de la atâta folosință în scop personal. Acum, că judecătorii i-au interzis să candideze, traducându-i prin [ ... ]

Sfinții locuiesc în case de lut

Am visat-o azi-noapte. Ne țineam de mână și ne plimbam pe strada natală. - Ia zi, mamaie, cum e acolo? Ți-e bine? am îndrăznit s-o întreb cu sfială, cât să nu dispară, cât să nu mă trezesc. Mi-a zis că e bine, dar că e rece și pustiu. Un deșert primitor, acceptabil, unde nu e neapărat scrâșnirea dinților sau pucioasă. Măcar îi era bine. Când m-am trezit, m-am gândit dacă nu [ ... ]

Diplomă în trei straturi

Se spune că omul cât trăiește învață. În fiecare clipă, în fiecare oră, zi, lună, an, deceniu, omul nostru (proverbul n-a precizat cine e omul respectiv, unde locuiește sau câți ani are) se apleacă pe drum după învățăminte, le culege și le bagă în traistă. Și o duce așa mult și bine până pe la vreo 70-80 de ani când, cu desaga doldora de lecții, se pregătește să-și dea examenul [ ... ]