Câteva sfaturi de la un cioban către oile sale

Niciodată nu trebuie să spui ce gândești. Este un lucru detestabil și dizgrațios, mai ales în cazul femeilor. Înțelepciunea populistă ne învață că diplomația, mascată în tăcere, opinii convenționale și cap plecat, ne ajută să fim cetățeni de onoare ai acestei țări, oferind liniște și confort psihologic atât societății în care trăim, cât și aleșilor noștri.

Niciodată nu trebuie să te răzvrătești. A te indigna de nedreptatea cuiva este o reală dovadă de lipsă de educație. Oamenii trebuie să accepte ce li se întâmplă, să ia loc într-un colț și să aștepte să treacă efectul neplăcut al nedreptății.

Niciodată nu trebuie să tinzi către lucruri mai bune. Idealismul și pornirile altruiste reprezintă alte dovezi ale unei proaste creșteri, cu găuri mari în pânza de educație pe care societatea a țesut-o în jurul tău cu atâta chin și trudă.

Niciodată nu trebuie să ai alte păreri decât cele pe care ți le impune societatea. Propria judecată, propriul raționament, îndoielile, întrebările, scepticismul, toate acestea stau drept mărturie că ești un tont. Un om inteligent n-ar face-o atâta pe deșteptul, ci s-a supune numai decât opiniei generale, pentru că fericirea în viață nu se atinge enervându-ți partenerul de discuție, ci fiind total de scord cu acesta.

Niciodată să nu fii tu însuți. Ești chiar nesimțit! Ce, te crezi mai bun decât ceilalți? Ai impresia că ți se permite să-ți dezvelești caracterul în frumusețea unicității lui fără să suporți consecințele blamării și hulirii? Hai, gura și înapoi în țarc!

Înțelepciunea din ajun

La întâlnirea cu neamurile:

- Vai, Reveica, te-ai mai îngrășat!
- Păi, la câte cărți am băgat în mine în ultimul timp, s-au depus!

Liniște.

-Vai, Oana, te-ai făcut și mai deșteaptă! răspunde, de obicei, ironia din capul meu.

Pentru că așa sunt oamenii, bre! Văd friptura pe tavă și își ling degetele de nerăbdare, dar ei nu înțeleg că gustul care te înnebunește e oferit de condimentele din ea, adică ceea ce nu se vede la suprafață.

Cum poți scăpa de mofturi în doar câteva zile

Știți povestea aia cu împăratul și cu merele pădurețe, nu? Să vă spun: împăratul Xulescu avea un câine care mânca numai delicatese, obișnuind să facă nazuri până primea ce-i convenea lui. Împăratul, sătul de atâtea capricii și neștiind cum să rezolve problema, a dat sfoară în țară ca cel care va reuși să-i facă animalul de companie să mănânce orice va primi bla bla bla. Într-o zi, în fața majestății sale s-a arătat un amărât isteț, care i-a făgăduit împăratului că o să determine câinele să mănânce mere pădurețe. Bineînțeles că în sala grandioasă, în care suveranul își primea oaspeții, s-a lăsat cu rumoare și chicoteli, inclusiv împăratul fiind oarecum lezat de aparenta bătaie de joc. Imposibil!
Ce-a făcut amărâtul? Ei bine, a ținut câinele înfometat câteva zile bune, apoi l-a dus în fața împăratului și i-a aruncat în față câteva mere pădurețe. Câinele, cu stomacul lipit de coloană, s-a aruncat hulpav asupra fructelor, mâncându-le aproape pe nemestecate.

Morala? Nu-mi plac merele. Frigiderul e gol. Pe masă stă un măr. E cel mai bun măr pe care l-am mâncat vreodată!

Înțelepciunea omenească

Unii oameni sunt mai sensibili la vorbe decât la fapte.

Prin urmare:

– Poți să-ți sufleci mânecile, să scuipi în palme, să apuci toporul cu amândouă mâinile și să-i crăpi capul.
- Poți să răsucești satârul în mațele lui până când iese pe partea cealaltă.
- Poți să-l legi de coama cailor iar aceștia să-l târască în cele nouă zări, până când doar praful va rămâne din el.
- Poți să-l arunci în cușca leilor și să privești până la final, când leii se vor scobi giftuiți între dinți.

Și câte și mai câte poți să-i faci! Dar el se va ridica în picioare, se va șterge de praful de pe pantaloni, va bombăni ceva ce nici tu și nici mulțimea adunată ca la circ nu veți înțelege și se va face nevăzut, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar dacă îl înjuri de mă-sa…!

Donează o virgulă pentru o minte săracă

Carența de virgule e la fel de periculoasă precum supradoza lor. Nu de puține ori i-am atras atenția acestui aspect mai ales că într-o frază mai mare pauza prin virgulă este necesară logicii nu doar gramaticii pentru că doar prin ea exprimarea nu numai că încetează să mai fie obositoare dar alunecă prin fața ochilor se digeră ușor și ajunge rapid în minte. În plus nu-i păcat să se facă atât de subtil de râs zgârcindu-se cu virgulele când ele sunt atât de.. gratis?

A ascultat în tăcere de fiecare dată lăsându-mi impresia că sfaturile mele sincere le îmbrațișează cu lipsă de orgoliu și cu înțelepciunea vârstei la care înțelegi că nu știi chiar totul oricât s-ar încăpățâna vanitatea ta să-și impună punctul de vedere.

Zic ”de fiecare dată” pentru că el e un tip deștept isteț inteligent învățat îndemânatic dibaci abil ingenios priceput învățat spiritual cuminte chibzuit înțelept și restul sinonimelor cu o bună părere despre sine și lipsit de ezitare atunci când vine vorba de-a arăta cu aroganță defectele altora.

Dar eu sunt sigură că după ce va citi acest text sau dacă nu va mai fi nevoie de un ”de fiecare dată”.