Mesajul unui creștin către frații lui

În urmă cu scurt timp, am primit un mesaj pe facebook de la un tânăr care, la fel ca noi toți, are o aprigă dorință care-i mănâncă unghiile la micul dejun, prânz și cină.

Salut, Oana!
Nu vreau să-ți răpesc mai mult de un minut cu mesajul ăsta.
Particip la un concurs unde pot câștiga o bicicletă pe care mi-o doresc tare mult. Mai am un singur pas de făcut – să strâng cele mai multe like-uri la această fotografie – [un link oarecare].
Dacă îți place poza, tare m-aș bucura să primesc un like din partea ta. Duminică, la sfârșitul perioadei de votare, dacă am cele mai multe like-uri, o să mă pot bucura de propria bicicletă. Îți rămân recunoscător pentru ajutor şi promit să mă revanşez într-un fel, într-o bună zi, doar să-mi spui în ce fel.
P.S M-ar ajuta enorm dacă i-ai ruga și pe prietenii tăi să mă ajute, dând un share la fotografia cu pricina. Dacă ai timp și bună dispoziție, chiar ai putea să-i abordezi pe prietenii tăi în particular și să le spui despre ce este vorba.
Mulțumesc mult de tot!

Deci ați priceput ce am de făcut, da? După o așa rugăminte, se impune o continuare a ceea ce inima lui ar mai fi vrut să adauge.

De asemenea, dacă părinții și bunicii tăi nu au încă un cont de facebook, ai putea să-i ajuți să-și facă câte unul și să-i rogi și pe ei să dea like. Apoi, după ce termini cu ei, n-ar fi rău să ieși prin împrejurimi și să bați la ușile vecinilor tăi pentru a-i întreba dacă au cont de facebook și, în caz de răspuns afirmativ, să le propui să-mi dea like la poză. Dacă nu au, tot așa, îi ajuți cu conturile și îi rogi și pe ei să apese butonul, pentru ca eu să câștig bicicleta pe care mi-o doresc foarte mult. Să nu uiți să le ceri acestora și adresele rudelor, pentru ca astfel să-i abordezi și pe ei în privat și să le propui ce ți-am explicat, cu mențiunea de-a intra și ei la rândul lor pe chaturile prietenilor lor pentru a-i ruga să-mi dea like la imagine.
O altă idee ar fi ca, după ce termini cu vecinii, să cutreieri tot cartierul. Preferabil ar fi să începi de dimineață, pentru a reuși să acoperi, până la sfârșitul zilei, toată zona în care locuiești. Teoretic, n-ar trebui să-ți ia mai mult de 5 minute de locuință, timp în care le vei explica cetățenilor ce au de făcut și care este linkul pe care pot intra să dea like. N-ar fi rău dacă ți-ai convinge prietenii și rudele să meargă cu tine și astfel să terminați tot orașul până duminică, zi în care voi avea posiblitatea să câștig bicicleta pe care mi-o doresc foarte mult.
Oana, sper că înțelegi cât de necesar este să te implici în tot acest efort de conștientizare a faptului că oamenii au dreptul să mă ajute cu un like. Trebuie să câștig! Ar fi chiar păcat ca altcineva să se bucure de bicicleta aia, iar eu să rămân cu picioarele umflate de la atâta mers pe jos.
Mulțumesc mult de tot și aștept un semn din partea ta să-mi spui dacă ai vreo idee de cum am putea să te duci si prin localitățile vecine pentru a informa oamenii cu ce au de făcut.

Cea mai bună glumă proastă

De ceva vreme, îl suspectam că-i umblă mâinile prin buzunarele alteia. Buzunarele de la piept. Nu aveam dovezi concrete, dar mici detalii îmi săreau în ochi precum puricii. Am ezitat să-l confrunt până când nu aveam să găsesc mâța moartă în păpușoi, pe care urma să i-o bag sub nas și să-i spun cu acea satisfacție de vag masochism: ”ți-am zis, fraiere, că te prind?”. De foarte multe ori mă mânca pielea să mă arunc în urechile lui cu vocea mea afurisită, să-i tocesc creierii cu suspiciunile mele care, fără a avea totuși o bază reală, îmi mâncau inima plină de fiere.

Însă, într-un moment de înțelepciune, mi-a venit ideea să iau legătura cu femeia în jurul căreia masculul meu îi înjgheba ditamai curtea, fără îndoială plină cu flori. Fără să stau prea mult pe gânduri, am abordat-o pe domniță pe chatul facebookului și, după câteva schimburi de cuvinte pline de politețuri, ne-am dat seama amândouă că n-are rost să limităm subiectul conversației pe internet și că o discuție matură ar trebui să aibă loc față în față, așa cum se cuvine între actuala iubită și amantă. Spre surprinderea ei, m-am oferit s-o invit la mine acasă și astfel să-i facem împreună o surpriză masculului care, în fond, nu avea nicio vină că eu reprezentam un caz banal de paranoia. Zis și făcut.

La ora stabilită de mine, ea apăsa butonul soneriei cu încrederea unei femei care simte că face un bine umanității și întregului univers, prin arborarea steagului alb. El, surprins de sunetul venit pe neanunțate, beli ochii la mine, căutând un răspuns instinctiv. Am dat din umeri nepăsătoare și i-am făcut semn să deschidă ușa mai repede. S-a ridicat cu fața țuguiată, deschizând ușa prevăzător.
- Bună seara! glăsui femeia cu un zâmbet pe față, de îi ajungea până la ceafă.
El înțepeni ca secerat.
- Ce caută EA aici??? îl întreb eu cu stupoare, scăpând din mână paharul cu vin.

Exercițiu de ipocrizie

- Pe mine niciodată nu mă bagi în seamă pe facebook! răbufnea ea uneori înciudată. Nu vezi ce scriu, cu cine vorbesc, dacă respir sau chiar dacă exist! Parcă am fi doi străini, nu te interesează nimic în ceea ce mă privește! De poze în care apar și eu lângă tine nici nu mai vorbesc! completa ea și mai înverșunată, cu ochii umeziți a neputință.
- Văd că îți place să faci atâta caz de facebookul ăsta! Pe mine nu mă interesează ce se întâmplă acolo, nu e vorba doar de tine. Și ți-am zis de atâtea ori că e irelevant, monoton și lipsit de profunzime locul acela. Nu știu de ce mă tot bați la cap cu asta! răspundea el de fiecare dată, folosind un vocabular mult mai sărac decât autoarea acestui text.
Și ea fugea mereu în ea însăși, răpusă de frustrari și singurătăți, pe care și le vedea înlăturate în urma unor decizii radicale, în ale căror detalii autoarea scrierii nu intenționează să intre.

Lucru curios discuțiilor repetate și identice, ea observa zilnic următoarele:
- dacă el urca o poză sau scria un status (pe care de altfel îl considera foarte spiritual, în ciuda contrariului evident), își verifica notificările la aproximativ 30 de secunde;
- când se deloga de pe browser, închizându-și laptopul, intra imediat pe telefon să verifice de acolo;
- se oftica ca înfrânt pe câmpul de luptă din cauză că, orice posta, nu reușea să depășească durerosul număr de 10 likeuri;
- se bucura ca un copil la înghețată atunci când primea multe likeuri la comentariile scrise la posturile altora;
- își verifica notificările și newsfeed-ul dimineața la prima oră, în timp ce mânca, pe stradă, în metrou, în timp ce urca scările la metrou, în timp ce cobora scările la metro, pe ploaie, când ieșea cu ea în oraș, în timpul filmelor, când se culca, când se trezea în timpul nopții și a doua zi iarăși de la capăt;
- pentru a putea lua cu el legătura pe telefon, pe oricare dintre aplicații, ea întâi îi trimitea mesaj pe facebook anunțându-l că i-a scris un mesaj pe mobil.

Și apoi venea iar una din acele zile când ea nu-și mai putea răbda limba și îi reproșa toate câte cele. Și el se enerva că ea dădea prea mare importanță unei rețele de socializare precum facebookul.

Do you speak Facebook?

- Ceva nu-i în regulă cu facebook, îmi apare tot ce postezi tu! mă anunță cu o indignare inocentă.
- Adică? Primești notificări cu tot ce postez eu sau cum? îmi dezmorțesc mintea nedumerită.
- Da!
- Și doar de la mine sau și de la alții?
- Doar de la tine!
- Nu înțeleg, o fi ceva din setările tale, deși nu știu ce-ar putea fi! cad eu pe gânduri, aruncându-mi privirea în ochii ei și traversându-i într-o absență dezorientată.
- Tot ce postezi tu îmi apare mie și nu înțeleg de ce! continuă ea.
- Adică ți se colorează căsuța acolo la notificheișăns ori de câte ori postez eu pe facebook? Rețin că mi-a mai zis cineva mai demult o chestie asemănătoare.
- Unde? Nu știu la ce te referi! se încurcă ea și mai mult în tehnologia descoperită în urmă cu câteva luni, la cei 40 și ceva de ani pe care-i poartă în buletin.
- Acolo, măi, în stânga sus..

Ne pierdem vreo 10 minute într-un dialog pueril, încercând să ne înțelegem una pe alta.

Apoi, my dear Watson, mi se luminează mintea și constat următoarele: are vreo 10 friends în total și un timeline abuziv care o spamează cu postările singurului activ din listă. Adică eu.

Apoi râd.