Caragiale intră în supermarket

Am zărit-o la câțiva metri de mine, nedorind de fapt s-o observ, căci propriile-mi gânduri și socoteli îmi țin mintea ocupată în cea mai mai parte din timp. Mi-a atras atenția faptul că stătea spijinită cu cotul de galantarul cu carne, pe care-l studia asiduu, chiar dacă poziția corpului ei lăsa impresia de indiferență și gânduri aiurea. Ceva ininteligibil îi spunea vânzătoarei, fiindcă aceasta din urmă era pregătită să scoată un produs din vitrina frigorifică, însă indecizia femeii o ținea pe loc. Într-un final, clienta se hotărî la un baton de salam, destul de subțire, probabil nu mai mult de 7 lei, pe care îl luă, se uită la el, iar apoi o rugă pe vânzătoare să-i taie un colț, nu foarte mare, mărime pe care a și mimat-o cu degetele, pentru o mai bună măsură. Ați crede că femeia era săracă și doar atât își permitea? Ei bine, aceasta n-a cumpărat colțul de salam, ci restul batonului, după ce a dat directive clare de cât să se taie din el.

Eu îmi așteptam cuminte rândul, în colțul celălalt al galantarului, și asistam pe furiș la spectacol, căci femeia aceasta în vârstă, undeva la 60 de ani, îmbrăcată destul de bine, părea să semene cu cineva. Apoi veni în sfârșit și rândul meu. Vânzătoarea se proptise în fața mea, așteptând să-i cer comanda când, pe neașteptate, glasul femeii străbătu toată încăperea:
- Dragă, sări ea ca arsă, vezi că ai marginea asta pătată cu sânge de la carne! Șterge cu ceva, că se vede urât! Stai că nu ajungi cu mâna, dă-mi mie șervețelul, că o curăț eu! Și femeia se apucă să șteargă cu zor marginea galantarului, pe care-l lustrui în câteva secunde, de parcă urma să primească o reducere frumușică în urma muncii prestate.

- Radule, pleacă de lângă vitrină, că te trage curentul! strigă tot ea către nepotul care i se învârtea prin preajmă, un băiat cam în jur de 10 ani. Du-te mai încolo, lângă rafturile alea cu pateu! Așa, stai acolo!
Nepotul se așeză cuminte doi metri mai departe, plictisit, dar temător.

Mi-am luat halca de carne de-a spinare și m-am grăbit spre casa de marcat. Acolo, nu știu ce dracu face universul ăsta, căci în spatele meu se propti chiar ea, ca din senin, la fel de gălăgioasă și harnică cu lucrurile din jur, încât până și copilul de 1 an din spatele ei, aflat în brațele mamei, primi câteva sfaturi și vreo două trageri de fălcuțe, de privea tot supermarketul la ea.

Am plecat din magazin zâmbind amar. Pe cât de simpatică e imaginea asta pitorească de femeie sociabilă și gospodină, pe atât de nocivă și otrăvitoare se dovedește a fi. De ce spun asta? Pentru că ea este:
1. ..acel om care votează de fiecare dată cu PSD-ul, după ce jubilează că a primit o căldare de plastic și un fular cu însemnele partidului, pe care nu îl va purta niciodată.
2. ..mare admiratoare de Antena 3 și Mihai Gâdea, acest băiat cu tenul curat ca de fetiță, care vorbește atât de frumos și de sincer, demascând adevărații politicieni corupți, nu ca ceilalți, băsiștii, chiar dacă Băsescu nu mai e la putere.
3. ..cea care e convinsă de faptul că tinerii morți de la Colectiv erau sataniști, iar Dumnezeu i-a pedepsit cu focurile iadului.
4. ..femeia profund credincioasă care merge la biserică doar la sărbătorile mari și care se plictisește groaznic acolo (dar măcar își petrece timpul uitându-se la cum sunt îmbrăcate păcătoasele).
5. .. soacră autentică, pe spinarea căreia s-au inventat toate bancurile posibile.
6. ..mamă de băiat bun și cuminte, dar prost, din cauză că s-a încurcat cu curva de noră-sa, și acum i-a mai turnat și un copil!
7. ..o enciclopedie vie de telenovele, încă de acum 20 de ani când au apărut primele seriale pe postul Acasă Tv, și până în prezent, cu tot cu Suleyman Magnificul și tot ce încă mai mișcă pe posturile consacrate.
8. …punct de informare în scara blocului și tot cartierul, pentru cei abia mutați care doresc să știe cu cine a umblat soțul vecinei de la 4 și câți colegi de armată a avut vecinul care stă două blocuri mai în deal.
9. .. îmbrăcată după ultima modă. A anilor 70. Dar cochetă și serioasă, nu ca toate curvele din ziua de azi.
10. .. mândră că nepotul ei știe să umble pe calculator. Ce deșteptăciune de copil! Clar, îi seamănă ei!
11. .. cea mai gospodină dintre toate femeile. Modul în care ea taie zarzavatul este cel corect, nu cum a văzut la noră-sa, care nu știe să țină un cuțit în mână cum trebuie, în sensul că taie cu stânga, nu cu dreapta.
12. ..cea care se uită urât în autobuz la tinerii care stau în picioare când e înghesuială. Dacă ar fi fost educat, ar fi coborât imediat, să lase un bătrân să stea în picioare în locul lui.
13. .. cea care traversează strada printr-un loc nepermis și periculos, și, când o prinde poliția, începe să zbiere și să leșine, să urle și să se contorsioneze în fața trecătorilor adunați ca la circ, acuzându-i pe polițiști că sunt niște criminali, care se leagă aiurea de o femeie nevinovată ca ea.
14. .. iar de aici completați voi, că sigur ați recunoscut-o de vreo undeva!

Un misogin fermecător

„A dracu’ curvă! Ce fel vorbeşte şi cum îşi ţuguie ea buzelele ălea de târfă!” îşi zise în sinea lui bărbatul aflat la masă cu femeia pe care o ponegrea şi cu iubitul acesteia.

„Şi-a înghesuit ţâţele ălea în decolteu, să vadă lumea c-a fătat-o mă-sa direct stricată. Nu înţeleg cum boul ăsta nu-şi dă seama ce târâtură ţine lângă el!” continuă bărbatul să clocotească în indignarea lui tăcută. Se simţea jignit că stă la masă cu o astfel de creatură scăpată din bucatarie, dar nu putea riposta de dragul iubitului ei, pentru care avea o stimă deosebită.
Nu putea suporta ideea că un bărbat ca el (frumos, şarmant, bine făcut, captivant, desfătător, seducător, fascinant, încântător, inteligent, viril şi cu principii sănătoase de viaţă – un fel de Narcis născut dintr-o Atenă) ar putea să stea la masă cu o fiinţă de nimic precum cea pe care abia o cunoscuse şi faţă de care simtise, încă din primele secunde, o lehamite acută.

„Aloooo, păpuşe, uşor cu ţigara aia, că nu-i vreun falus! Ai şi tu răbdare până acasă!” urlă acesta în sinea lui.

- Ies până afară să răspund la telefon, că-i prea gălăgie aici şi nu aud nimic! îi zise brusc femeia iubitului ei, în timp ce se ridică în grabă de la masă.

„Ah, cât tupeu trebuie să ai să minţi în halul ăsta? Dacă eram în locul idiotului ăsta, îi smulgeam telefonul din mână să văd cine-i bulangiul cu care vorbeşte, iar apoi i-l dădeam de cap până o vindecam de toţi hormonii ei de curvă penală!” zvâcni ca turbat bărbatul.

- Bună, Alexandra! răspunse femeia îndată ce ajunse afară. Uite am ieşit cu Mircea să mâncăm ceva şi ne-am întâlnit şi cu un fost coleg de-a lui, un tip foarte dubios de altfel. E gras, urât, nu prea vorbăreţ şi, din câte am înţeles, singur de câţiva ani. Nu pare o companie prea plăcută, sper să nu adormim la masă. Haha! … chicoti femeia în liniştea străzii pe care odihneau restaurantul şi alte câteva case.

Avem nevoie de un Caragiale pentru Social Media

Două tipologii aparte de socialnetworkişti mi-au atras atenţia în această fierbinte lavă a vulcanului virtual (da, ştiu că-s mult mai multe la număr, dar eu mă refer doar la două):

1. Cei care merg relaxaţi către butonul de Like sau RT şi-l îndeasă cu responsabilitate într-un text de genul… „Doar spiritualul este real. Esenţa sau existenţa în sine este ceea ce se menţine şi ceea ce este determinat – a fi altul şi a fi pentru sine – şi ceea ce rămâne în sine însuşi în această determinabilitate ori în existenţa în afară de sine sau este în sine şi pentru sine. Dar această existenţă în sine şi pentru sine este în primul rând pentru noi sau în sine, este substanţa spirituală.” Fenomenologia Spiritului – Hegel. :D
Eventual, aceştia mai mâzgâlesc şi câte un comentariu, păstrând o notă serioasă sau derivând într-un dialog relaxat şi amuzant.

2. Cei care se aduna ca furnicile la bucata de mămăliga la un status de genul… „Ling o îngheţată!” . Aceştia nu se feresc în a face glume cu subînţelesuri (cu acea mândrie dospită-n piept ca şi când nici cel mai talentat pamfletar sau îmblânzintor de metafore n-ar putea găsi o exprimare mai profundă şi mai originală ca a lui) şi în a da bucuroşi din cozi atunci când primesc răspuns la replicile suculente şi puternic aromate cu parfumul inteligenţei.
Important de observat e faptul că acestea sunt singurele statusuri la care au o reacţie.
Apoi, într-un moment de maximă sinceritate cu Eul lor erudit, se înarmează cu tastaturile din dotare şi eliberează, pe ţeava neîmblânzită a blogurilor, fraze de genul „Numai zdrenţe în ţara asta! Curvele dracu!”, „Nu mai avem valori adevărate în România!” sau „Tu când ai citit ultima oară o carte?”.

Ai lampă (fermecată), ai parte.

Monica mi-a dat o leapşă care sună cam aşa: “zece dorinţe, zece lucruri, pe care odată cu trecerea timpului, am uitat să le mai practic sau pe care nu le-am încercat sau pe care trebuia sa le fac demult”.
Însă eu o să mă încăpăţânez să scriu doar 10 lucruri pe care nu le-am încercat încă :D :

1. Să confecţionez chiloţi cu urzici pentru bărbaţi, să aibă şi ei un motiv real pentru momentele când .. îi mănâncă.

2. Să bag nişte peşti într-un acvariu plin cu vodcă să văd dacă, beţi fiind, şi peştii dau la..peşte.

3. S-o duc pe Alba ca Zăpada la solar.

4. Să joc biliard la masa Universului cu plantele din sistemul nostru solar pe post de bile.

5. Să fac un blowjob unui aspirator pornit şi cu săculeţul plin.

6. Să hrănesc cu pedigree doi căţei de usturoi.

7. Să-mi deschid un cont bancar pentru cei care vor dori să-mi ureze La Mulţi Ani de ziua mea (că vine în curând acuşi :D ).

8. Pentru că-s blondă – să am doi neuroni.

9. De 1 aprilie, să cinstesc un vampir cu un pahar cu suc de roşii.

10. Să prind ziua când leul şi bivolul vor merge împreună la curve.

Povestea unui român

Întâmplarea se desfăşoară cam aşa:
Într-o seară, doi bărbaţi se dădeau cu maşina în drum spre casă. La o curbă, pe marginea şoselei, două domnişoare aşteptau o minunte. Nu erau miresele lui Iisus şi nici curve, ci doar înfrigurate şi dornice să ajungă şi ele mai repede acasă. Şoferul, care le observă în scurt, opri brusc maşina iar bărbatul din dreapta coborâ şi se grăbi să le deschidă fetelor uşa din spate. Acestea, bucuroase că ruga le-a fost ascultată, urcară rapid, fără să se mai gândească că bărbaţii ar putea opri maşina în păduricea din apropiere să le arăte plante din categoria gimnospermelor şi lemn de esenţă tare.
Bărbatul urcă şi el în spate cu domnişoarele, lăsând locul în faţă prietenului imaginar.
Imediat au apărut şi primele semne de curiozitate ale bărbatului privind întrebarea “Cât de mult poţi înghesui două fete pe bancheta din spate a unei maşini cu 4 uşi?”. Răspunsul nu se lăsă mult aşteptat, fetele îngrămădindu-se una-n alta forţate de neastâmpărul bărbatului care se împingea-n ele.
La scurt timp însă, nemaisuportând presiunea atmosferică din interiorul maşinii, una din fete răbufni:
- Nene, dar de ce eşti indiscret?
Nenea, care rânjea fericit că are cu cine să se joace până acasă, încremeni brusc. Simţi cum mercurul i se ridică-n cap, pentru ca după câteva secunde să-i iasă fum pe urechi şi flăcări pe gură::
- Opreşte maşina!! Opreşte acum maşina!! răcni acesta.
Şoferul, tresărind la uzul exploziei din gâtul bărbatului, opri autovehiculul instinctiv. Bărbatul continuă:
- Jos cu voi, vagaboandelor! Jos mai repede!! Haai!!!
Şoferul reacţionă uluit:
- Ioane, ce-ai păţit bre? Stai uşor! Potoleşte-te!..
Fetele coborâră speriate din maşină şi-o luară la sănatoasa.
- Huuuo, muierile dracu’!! Biserica ma-mii vostre de panarame!! La oi cu voi!! , răcni bărbatul, după care trânti uşa în urma lor.
- Măi Ioane, ce-i cu tine? Ce-ai păţit de-ai reacţionat aşa? .. insistă total nedumerit şoferul.
- În crucea ma-mii lor de vagaboande!! Să mă facă ele pe mine indiscret!! Auzi tupeu la ele!! , răsti încis bărbatul.
- Păi ce, măi Ioane, continuă şoferul, şi ce dacă te-au făcut indiscret? Ce-ai sărit ca aruncat în cazanul cu smoală? Că doar nu-i nicio jingire asta!!
Bărbatul, care-şi trase sufletul câteva secunde, întrebă la rându-i nedumerit:
- Da’ chiar, băi Săndele, ce înseamnă indiscret?