Tag-Archive for » crima «

Iubirea față de cruzime

Știu că s-a scris mult despre subiectul ăsta și chiar am vrut să păstrez tăcerea, dar parcă simt totuși nevoia să defulez într-o părere. În fond, scrisul e o formă de terapie care trebuie exersată când și când. Cruzimea Este absolut revoltător în ce hal a manipulat presa oamenii cu problema maidanezilor. Și mai absurdă e setea de sânge canin care a pus stăpânire pe sufletele uscate. Unii oameni omoară cu atâta [ ... ]

Mardeală de unică folosinţă

Era o seara obişnuită în familia Popescu. Oameni culţi, cu profunde trăiri intelectuale, cei doi soţi îşi trăiau acele clipe nocturne într-o relaxare contagioasă, conectate la pulsul unei realităţi elevate: el reflecta cu o profunzime neorealistă asupra perfecţiunii balonului rotund (pe un canal de sport) şi, din când în când, asupra altor două sfere crescute pe geografia toracică îmbietoare a unor domniţe trecute de vârsta +18. Cel puţin aşa scria [ ... ]

Alunele dăunează grav sănătăţii mintale

Tranşez din start problema: urăsc alunele! Şi poate n-aş fi avut nimic cu ele dacă producătorii de dulciuri nu le îndesau în toate specialităţile posibile. Şi cum orice delicatesă infectată cu zahăr nu poate lipsi din buzunarul niciunui musafir atunci când împinge butonul soneriei de la uşa gazdei, ghiciţi care-i prima alegere pe care acesta o face la raftul de dulciuri: specialităţile cu alune, exact! Nu, nu exagerez. 99,9 % [ ... ]

Nevasta perfectă

Muierea lui Gheorghe era o femeie dată dracului! Numai că dracul, disperat de istericalele ei, i-a trimis-o lui Gheorghe înapoi. Săftica nu era genul de nevastă care să ţipe tot timpul. Avea şi ea momentele ei când.. dormea spre exemplu. Odată Gheorghe a încercat să-şi astupe urechile cu o frânghie pe care şi-a înfăşurat-o în jurul gâtului. Dar Săftica l-a prins la timp şi i le-a destupat. Apoi a început iar să [ ... ]
Categoria: Diogene  Taguri: , , ,  2 Comentarii

Mizerabilul

Scaraoţchi păşi tremurând în hruba prea puţin luminată și în care mirosea frumos, a pucioasă. Înalt Prea Întunecimea Sa, Tartorul, şedea pe tron cu o carte în mână. Era atât de concentrat asupra ei încât nu-l observă pe dracul care intrase cu coarnele pleoştite. Şi nici măcar când acesta se apropie curios şi timorat, Tartorul nu schiţase vreo reacţie cum că ar şti ce se întâmplă în jurul lui – [ ... ]