Cum curge lavă din cer

E atât de cald astăzi, chiar și la ora asta, încât:

- Timpul, care de obicei țopăie și zburdă de nebun, ca scăpat din cămașa de forță, acum zace dilatat și contractat, prin boscheții uscați și printre crăpăturile buzelor.

- Roțile mașinilor văd la semafoare Fete Morgana în chip de arbori de cauciuc, transformându-și dioxidul de carbon în sifon cu gheață și dulceață de afine.

- Păsările au naufragiat prin cotloane de șobolani, smulgându-și penele și legându-le într-un evantai cu miros de aer condiționat.

- Blocurile nu mai adie în vânt, ci au încremenit în țepușele razelor de soare, cu broboane de vară pe la tâmplele etajelor superioare.

- S-au topit covrigii în cozile câinilor.

- Gunoaiele s-au descompus în pietricele de diamant, ce se oglindesc în privirile cerșetorilor cu stomacul lipit de coloană.

- Verdele a fugit din frunze și s-a aruncat în albastrul mării negre.

- Morgile s-au aglomerat cu cimitire golite.

- Eu stau ghemuită în congelator, alături de piept de pui și legume mexicane.

“Dragostea nu are vârstă” reloaded

Prin crăpătura timidă a ferestrei mele deschise se aud nişte puternice declaraţii de dragoste:
“Tu-ţi Dumnezău’, Dumnezău’, Dumnezău’, Dumnezăului mă-tii!”.
Se simte canicula din inima îndrăgostitului, nu?
Ei bine, ăsta-i semn că vecinul meu se află iarăşi într-o profundă stare de senzualitate şi romantism.