Ce povești ascunde Crystal Glamour

Un puternic sentiment de deja-vu am avut când, răsfoind site-ul Crystal Glamour, am dat cu ochii de o inimă albastră. Din fericire pentru mine, nu era a mea. Din nefericire pentru mine, nu era a mea.

M-am scărpinat așadar în moalele capului, câteva clipe bune, încercând să-mi amintesc unde am mai întâlnit o asemenea prețiozitate. Cu siguranță nu se afla în seiful băncii pe care am jefuit-o luna trecută. Și nici în poșeta bătrânei pe care am tâlhărit-o serile trecute, pe o stradă semiîntunecată. Mi s-a luminat mintea aseară însă, când am spart geamul unei mașini care avea un bagaj pe bancheta din spate. În ea am găsit, pe lângă ziare, papuci și cuie, o sticlă de Jack Daniels. În momentul acela, sinapsele mele s-au năpustit unele în altele, declanșând un tsunami neurologic. Jack Daniels – Jack Dawson – Rose – desen în pielea goală pe canapea. Da, inima asta albastră mi-a adus aminte de frumusețea aia de bijuterie din Titanic.
Serios, priviți și comparați!

versus

Acum, drept să vă spun, nu știu cum stați voi cu imaginația, însă eu deja știu ce voi face cu inima după ce-o voi primi în dar.
Dacă o merit? Bineînțeles! Doar sunt o fată cuminte.

Călătorie în Timp(ul copilăriei)

La o răsfoială mai atentă, am dat și peste acest ceas care mi-a adus aminte (deja memoria mea torcea ca unsă) de copilărie. Nu, n-am purtat în copilărie astfel de ceasuri. N-au purtat nici părinții mei. Dacă stau bine și mă gândesc, n-au purtat nici șefii părinților mei, și nici bunicii, străbunicii și tot copacul neamului lor, din simplul motiv că pe vremurile noastre Timpul era la altă modă.
Hai, c-am deraiat puțin de pe șine.

Ceasul ăsta în carouri îmi aduce aminte de arlechini, personaje care-mi ieșeau tot timpul în cale. Și când folosesc termenul ăsta, nu mă refer la bufonărie sau joacă, ci la misterul pe care-l cărau cu ei acești triști veseli. Arlechinii, priviți în desene, văzuți la televizor sau imaginați în cărți, ascundeau, în spatele veseliei culorilor și a giumbușlucurilor, o taină pe care nici azi n-am descoperit-o. Ceasul ăsta ascunde un mister, și nu cred că e vorba de Timp.

Popcornul şi laptele

* Zburam. În jurul nostru pluteau norii. Apoi am înţeles: era fumul de la ţigară.

* Ştire: “I-a fost scris să moară”. Întrebarea mea este: Cine se ocupă de dactilografiere în ceruri?

* Ce doi soţi făceau sex. El, ca de obicei, încet, să n-o trezească.

* Ne certam iar el mi-a zis: “ – Ce, te crezi deşteaptă?”. I-am răspuns uimită: “Evident că nu. Dovadă stă faptul că am picat testul de sarcină”.

* Vineri se ţine post negru. Sincer, nu mi se pare corect. De ce nu putem ţine post în funcţie de culorile preferate? Eu, spre exemplu, oricum voi fi nevoită ca vineri să ţin post .. roşu.

* Am auzit că cică, dacă vreau să-mi fac trafic pe blog, o metodă ar fi să mă iau de cineva mare. Astfel că am luat în considerare să mă iau de vecinul meu – are peste 1.80 şi sare cu mult suta de kg.

* Sunt absolut genială! Trebuia neapărat să vă spun şi vouă treaba asta pentru că, de când am aflat, nu-mi mai încap în mine de bucurie! Mai rămâne însă să aflu şi cu ce anume sunt genială.

* O întrebare se află zilele ăstea pe buzele tuturor femeilor: “Cu ce culoare vopsim ouăle Paştele acesta?”

* “Munca e brăţară de aur” şi este singura bijuterie în faţa căreia niciun hoţ nu se simte tentat.