Povești de citit în avion

Avionul decolă către o destinație necunoscută. Își desfăcu aripile, ca un vultur tânăr și puternic, îmbrățișă văzduhul și dispăru în nori. Căpitanul aeronavei era un om dintr-o bucată, vesel și sigur pe el, un arlechin printre colegii săi, în fața cărora nu se putea opri niciodată din a se comporta ca un umorist veritabil, făcându-le acestora ziua mai bună sau mai proastă, în funcție de umorul nativ al fiecăruia. Dar căpitanului nu-i păsa niciodată de asta, lui îi plăcea doar să fie în centrul atenției.

Dar să ne întoarcem la avion, fiindcă, deși gonea lin pe coada cerului, fieroaica asta urma să le ofere, în clipele următoarele, momente de neuitat pasagerilor săi. Nu străbătuse nici măcar un sfert de drum, când căpitanul luă cuvântul în boxe și își anunță călătorii că vor intra într-o zonă de turbulențe și că păstrarea calmului e cea mai bună decizie.
Într-adevăr, la câteva minute după acest anunț, avionul începu să tremure din toate încheieturile, transformând spinările fricoșilor în ghețării de fiori. Totul ar fi fost minunat dacă pasărea de fier doar și-ar fi scuturat penele pentru ca apoi să revină la calmul dinaintea furtunii, însă aceasta se încăpățână să-și revină, ba mai mult dădea semne că nu mai poate fi controlată.
Panica se instală de-a dreptul în momentul în care căpitanul luă iar cuvântul, anunțându-și pasagerii că un motor s-a oprit și că pierd foarte mult combustibil, astfel încât este obligat să aterizeze de urgență. Apoi vocea lui gâtuită se opri brusc, iar avionul începu s-o ia la vale cu viteză, transformând cabina călătorilor într-un haos de țipete, urlete și alte asemenea sunete care au loc înaintea unei catastrofe anunțate. Până să se izbească de pământ, câțiva călători decedară deja din cauza infarctelor produse de panică. Despre ceilalți nu știu să vă zic, căci se aflau ca într-un mixer, și e imposibil de spus care mai era în viață și care nu.

Numai că, pe neașteptate, avionul se redresă din cădere, se liniști din zgâlțâire și deveni dintr-o dată lin și netulburat. Puteai să juri că totul nu fusese decât coșmarul unui fricos care ațipise nițel. Călătorii abia își reveniră în simțiri când se auzi iarăși glasul căpitanului:
- Ha ha ha ha! Azi e 1 aprilie, speriaților! Totul a fost o glumă! Ha ha ha! Zbor plăcut în continuare! încheie acesta și, până să deconecteze microfonul, se mai auzi un râset înfundat, semn că era nespus de încântat că făcuse o glumă pe cinste, pe care, la aterizare, o va povesti colegilor pe nerăsuflate, să se amuze și ei de năzbâtie.

Legenda spune că avionul se prăbuși totuși, iar la fața locului medicii legiști găsiră piloții într-o poziție ciudată, care nu părea cauzată de impactul cu solul. Pe înregistrările salvate din cutia neagră se auzi doar ”Hei, nu aveți ce căuta în cabina piloților! Ieșiți afară! Ce faci cu aia din mână? Nuuu d…..!!! și în punctul ăsta totul deveni confuz, un amestec de zgomote ciudate și hârâiuri, iar înregistrarea se opri.

De ce azi nu este 1 aprilie

* Întâi am vrut s-o zic pe aia cu ”Tac-tu nu s-a spânzurat în pod. Nu te alarma! Am glumit. E 1 aprilie. S-a spânzurat în șopron”. Dar apoi am mototolit foaia de hârtie și am dat-o dracului. Dracu’ a zis bogdaproste și a bagat-o în buzunar, că cică hârtia e bună de aprins cărbunii sub cazane.

* Apoi mi-am imaginat o scenă în biserică. La spovedit. De 1 aprilie. ”Părinte, deci am pus mâna pe satâr și i-am despicat căpățâna lui Ilie, să văd dacă are miez!”. Ar crede? .. Well, ziceți voi!

* Apoi (da, iar apoi!) am încercat să inventez farse pentru cei care n-au chef să le inventeze. (Ce aroganță!). Când vine vorba de inventivitate și originalitate, eu schimb mereu subiectul. Asta e seacă. Vă rog s-o fluierați în semn de apreciere!

* Cea mai bună păcăleală ar putea s-o facă Divinitatea: ”Sculați, bă! Hai, mâna pe chef și la treabă cu voi!” . Târziu, spre seară, după trudă și sudori pe frunțile murdare, El să ne rostească vesel: ”Haha! Am glumit, bă! E duminică. Vă puteți odihni în voie toată ziua!”.

* Ziua de 1 aprilie ar putea fi stabilită ca zi internațională pentru politicieni, preoți și soți. Aș fi vrut să zic ”bărbați”, dar să nu-i băgăm pe toți în oală, că poate unii vor în tigaie.

* O ultimă precizare/nelămurire: dacă de 1 aprilie avem voie să încălcăm porunca aia din Biblie cu ”Să nu minți”, care-i data oficială și pentru ”să nu preacurvești”?

P.S.: Paradox binecunoscut. Off-topic: Eu mint acum. Deci ce fac de fapt?