Spune-mi ce vrei tu, ca să-ți spun cine ești

Desenez spirale pe un colț de hârtie, în timp ce încerc să-mi pun în ordine gândurile. Tocmai ce mă pregăteam să mă lamentez de faptul că viața cotidiană îmi alungă momentele cu mine însămi, obligându-mă la o absență a gândirii, această imensă plăcere care te ferește de monoton și banal. Și cum desenam spiralele, mi-am dat seama că gândirea nu-mi lipsește, dar, din cauza lipsei unei discipline riguroase, ea se află într-o stare de absurdă dezordine, ca o magazie în care ai aruncat de-a valma toate lucrurile de care n-ai mai avut nevoie la momentul respectiv, dar de care nici nu te-ai lepădat definitiv, admițând în sinea ta că vei mai avea nevoie de ele la un moment dat.

În magazia aia din mintea mea, toate acestea zac unele peste altele și unele într-altele, ca niște leșuri într-o groapă comună. Și nici măcar nu știu ce să fac cu toate aceste gânduri, să le dau foc sau să-mi găsesc răbdarea de-a mă apuca de-o treabă migăloasă și dificilă, așezându-le în ordinea cuvenită? Cui folosesc toate acestea în starea lor prăfuită? Fără puțin lustru, ce gând ar încrunta fruntea și privirea, ca întoarse spre un soare puternic, iubitorilor de expresie și stil? Toate gândurile mele, precum niște pietre în așteptare de daltă, se macină în volbura timpului.

Replici banale, auzite din te miri ce surse, pot lua rolul unei revelații demult așteptate. ”Caracterul tău este destinul tău” mi-a șoptit deunăzi o păsărică. M-a trăsnit ca aflată pe câmp, pe vreme de furtună de vară cu descărcări electrice. Am auzit replica asta de sute de ori poate, însă niciodată n-a avut asemenea impact asupra intelectului meu. Vorba filmului al cărui nume nu mi-l amintesc: ”Lucrurile te influențează în funcție de starea de spirit”. Adevărul e că nu era o stare de spirit deosebită, dar caracterul ăsta nenorocit, care-ți înhamă destinul la căruță, m-a lăsat fără grai. Și iată-mă iarăși în mine, cercetând cu lupa destinul imuabil care-și face de cap, ca un adolescent rebel.

Nu știu dacă realizezi, dar și caracterul tău este destinul tău. Nu râde! Te afli sub influența neprietenoasă a felului tău de-a fi. Ceea ce faci este ceea ce ești. Vara nu-i ca iarna adică. Sau alt trusim: ești ceea ce mănânci, ce bei, ce dormi, ce privești, ce taci, ce nu faci.

Reîntorcându-mă la caracter, da, vorba asta m-a lovit în moalele capului, acolo unde te scarpini ipotetic când nu înțelegi ceva, punându-mi în mișcare un fel de resort menit să mă scoată din lâncezeala nepornirilor mele.

Dacă ai ajuns cu lectura până aici, e posibil să exclami: ”ce e porcăria asta?”, precum un orb care începe să citească o răzătoare peste care a dat întâmplător. Ceea ce tocmai ai citit, posibil să nu te ajute la nimic, la fel de bine cum e posibil să existe o frază, un cuvânt, o virgulă care să-ți desfunde canalele minții, declanșându-ți o așa-zisă revelație, de-o să vii la mine cu flori în ghivece. Am certitudinea că sunt multe întrebări la care n-ai găsit încă răspunsuri, la fel de sigură cum sunt că există multe răspunsuri pentru care aștepți niște întrebări. Pentru asta mă citești acum. Sau altădată.

Este 03:11 a.m. și caracterul tău e destinul tău.

Cum îmi place mie să spun: în lumea asta da, avem libertate de alegere. Suntem liberi să ne alegem patul din celulă și ora la care să nu putem dormi.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.