Şi sita i-a zis ulciorului: găuritule!

Din ziua în care boul de Ion s-a oprit la râu să-şi adape gâtlejul care-i sfârâia a sete, nea Gheorghe a luat o decizie care avea să-i schimbe raţiunile vieţii potabile pe următorii mulţi ani.
În ziua aceea fatidică, Ion băuse mai multă apă decât îi încăpea burduful. Motiv pentru care şi-a umplut şi plămânii, să fie sigur că nu-l mai pocneşte setea în drum spre acasă. Dar din cauza volumului mare de lichid se pare că nu s-a mai putut mişca din loc.

Când s-a trezit plesnit peste faţă de lumină, nea Gheorghe şi-a pus aceeaşi întrebare pe care o rostea de ani buni: “Bă, cine dracu’ m-a cărat acasă?”. Însă după câteva momente de scărpinări în moalele capului, lui nea Gheorghe i-a revenit memoria.
Aşa cum era obişnuit, a înţeles că bunii lui prieteni de pahar la plural l-au însoţit de braţe până la marginea patului. Iar acolo i s-a rupt filmul. Îi era însă recunoscător Domnului că i-a scos în cale prieteni cu neveste acasă. În alte circumstanţe, ar fi împărţit cu ei acelaşi şanţ.
În ziua respectivă, nea Gheorghe s-a îmbrăcat în foarte mare grabă. S-a încălţat cu nişte ciubote ponosite şi a pornit în grabă pe uliţa satului. Pe drum, s-a întâlnit cu un vecin care ţinea cu putere un copac să nu cadă. Respectivul fusese în tură de noapte la cârciumă şi, din câte a observat nea Gheorghe, rămăsese puţin şi peste program.
Vizibil scârbit de înfăţişarea turmentată a bărbatului, nea Gheorghe nu s-a putut abţine să nu exclame: “Bă, e incredibil ce face băutura asta din om!”. Apoi a intrat în crâşma în dreptul căreia tocmai se oprise.

Tags: bautura, betiv, carciuma, Gheorghe, inec, nevasta, sat, sita, ulcior