Septembrie Saga

# Pe vijelia asta de afară, eu m-am îmbrăcat și am plecat spre muncă ca un pui de bogdaproste, cum ar spune bunică-mea. Sau în curul gol și-n boandă. Cu bluza subțire ridicată până-n gât și cu o pereche de pantaloni care se simțea puternic atrasă de gravitație, mergeam printre oamenii îmbrăcați în cojoace și care-și dădeau coate la trecerea mea pe lângă ei.
După ce-mi ridicam pantalonii, îmi trăgeam bluza în jos, pentru ca apoi să trag iar de pantaloni în sus, în timp ce observam cum bluza se ridică la cer, dezvelindu-mi burta și șalele precum o statuie la inaugurare.
Da, haina îl face pe om: caraghios sau elegant, după posibilități. Azi dimineață, în cazul meu, haina m-a făcut o balegă zgribulită, care făcea vântul să se simtă zmeu.

# Am fost duminică în Piața Universității să casc gura la protestele cu Roșia Montana. Aș fi vrut și eu să protestez, dar n-am reușit să mă decid împotriva a ce. După maxim jumătate de oră, mi-am luat tălpășița spre casă, plictisită și dezamăgită că nu s-a bătut nimeni.

# Cele mai multe reacții la auzul știrii că un copil a fost omorât de câini sunt pentru trimiterea patrupedelor pe lumea cealaltă, să dea socoteala în fața divinității pentru faptul că trăiesc liberi și îndrăznesc să-și asume drepturile asupra teritoriilor cucerite. Acum, între noi fie vorba, omul n-ar face niciodată asta, n-ar ucide pe nimeni care ar îndrăzni să-i calce proprietatea. Ba chiar și-ar lărgi brațele și, cu inima zvâcnind a fericire, ar exclama emoționat: ”Omule, ce-i al meu e și al tău! Ia tot ce am, că nu mă supăr!”

Omul are această aroganță cum că viața lui e cea mai prețioasă, că lui i se cuvine totul, iar universul nu este decât un apendice al acestuia, având drept scop slujirea lui.
”- Bă, trebuia să lăsați dracului oamenii, că sunt în stare să se omoare între ei și singuri, n-au nevoie de ajutorul vostru!” ar rosti indignat Dumnezeu către ceata de patrupede sosite cu coada între vine la Judecata de Apoi.

Și vorba bancului cu rechinii și avionul: – Tati, și pe noi n-or să ne mănânce viermii? .. – Ba da, tată, dar cu plăcere, nu în scârbă cum se întâmplă în cazul celorlalte specii!”

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.