Să trăim puțin și bine, dar măcar mult și prost

În engleză se spune, bineînțeles, happy birthday, căci asta toată lumea știe. În franceză, joyeux anniversaire, în nemțească – alles Gute zum Geburtstag, iar restul le găsiți pe net, că mi se pare obositor să dau copy-paste la toate variantele de acolo.
Noi, în schimb, avem mult prea uzatul și terfelitul ”la mulți ani”. Aici, am vrut să înșir o poliloghie despre etimologia acestei urări, dar cum n-am găsit nimic pe google și nici n-am căutat cu precizie de arheolog, rămâne să mă documentez mai mult altădată și să revin cu lămuriri.
Iar acum, că am scăpat de enervanta îndatorire de începere a textului, vreau să-mi prezint curiozitățile legate de această urare a noastră, care pare un fel de nucă dată cu capul de pereți.

În primul rând, aniversările. Totul e minunat, ești tânăr și într-o zi, pe neașteptate, e ziua ta de naștere. Toată lumea se arată extaziată că urmează să-ți cumpere cadou și, bineînțeles, îți urează la mulți ani. Până aici totul este excelent, întrucât junețea ta și bucuria de-a-ți trăi viața transformă această urare într-un fel de asigurare de sănătate, care-ți va permite să atingi senectutea. Problema apare, spre exemplu, când ai 95 de ani, ești paralizat la pat, nu mai auzi, nu mai vezi, nu mai ai dinți, iar pielea ți-a căzut atât de mult încât o tragi peste tine, să te învelești la culcare. În cazul ăsta, să vină unii care să-ți dorească mulți ani de viață, poate scoate Jack Ripper-ul din tine.

În al doilea rând, să ne gândim la cinstea pe care trebuie s-o faci de ziua ta. Ai sau n-ai bani, nu contează. Prietenii tăi trebuie să găsească un motiv să se bucure de existența ta. Dacă le dai nota de plată, nu se vor mai bucura atât de mult. De aia sărbătoritul trebuie să găsească puterea în el și să deschidă portofelul. Dacă vrei ca lumea să te iubească, trebuie să faci anumite sacrificii. E ca o competiție sportivă: daca plătești tu, au câștigat ei. Dacă plătesc ei, ai câștigat tu. Însă, de cele mai multe ori, rezultatul este de egalitate, întrucât banii pe care ei îi dau pe cadouri sunt cam aceeași pe care tu îi dai pe băutură.

În al treilea rând, de câte ori aud urarea asta cu ”la mulți ani”, îmi vin în minte deținuții din penitenciare. Mă gândesc la cum își sărbătoresc ei aniversările și ce urări își fac între ei. Să-i dorești unui pușcăriaș mulți ani, nu știu cât de sănătos e. Probabil că ăsta-i și motivul pentru care îl mai găsesc pe câte unu’ sinucis cu un cuțit în cap.

Că tot veni vorba, nici sinucigașilor nu e bine să le urezi la mulți ani, că poate săracii își doresc multe ștreanguri sau multe șine de tren. În principiu, trebuie să-i urezi omului ce crezi tu că-și dorește, nu neapărat să trăiască o eternitate pe pământ. Încearcă să-i zici asta unui budist, că i se ia de tot zenul și te face ferfeniță.

Și pentru că trebuie să găsesc o frază de încheiere, vă spun că mie personal nu-mi place urarea asta a noastră. Nu știu, nu i se potrivește muritorului de rând. Fiecare om își dorește altceva, nu neapărat ani mulți. Să-l închizi într-o buclă temporală, prin incantarea acestui afurisit de ” la mulți ani”, mi se pare nedrept, nerealist, aproape totalitar. Urează-i păcătosului desfrâu, clipe aventuroase, bani și tot ceea ce poate degrada minunat existența omului pe pământ, dar nu-i ura ani mulți și atât, că e degeaba, și nici ție nu ți-ar plăcea să-ți dorească cineva ceea ce tu însuți urăști.

P.S. ”În fiecare an trecem prin ziua morții noastre.”

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
2 Răspunsuri
  1. căpcă1 says:

    Ha, abia ce-mi sărăbătorii ziua de naștere și depășii , cumva, depresia cauzată de faptul că devin din ce în ce mai înțelept,mă mint eu !
    Aferim, mare dreptate ai , sărbătorirea zilei de naștere a devenit o angoasă. De-aia spui, mult mai bine ar fi să-ți sărbătorești ziua morții, asta ca să mă refer și la citatul din Butulescu . Argumente : nu vine nimenea la tine să te felicite c-ai să mori, deci, pa, la revedere, cheltuieli, plus că aniversarea devine zilnică. Și, ceea ce e cel mai important, vom trăi fiecare zi cu atâta intensitate de parc-ar fi ultime !
    Hm, ce zici ?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • reveica says:

      Vai, Căpcăunule, ce surpriză îmi făcuși trecând pe la mine! Nu te-am mai văzut pe aici de aniversări bune. :) )))

      Hm, ce să zic, toată lumea își dorește să trăiască mulți ani, ca și cum ar fi ultimii, dar de fapt toți trăiesc mulți ani ca și cum ar fi primii. Și logic vorbind, n-ai cum să feliciți pe cineva că o să moară, fiindcă urătorul riscă să moară el primul de la toporul primit în cap de la ”aniversat”. :) ))

      Thumb up 1 Thumb down 0

Lasă un comentariu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.