Pericolul care se ascunde în cărți

De curând, am dat jos un serial rusesc , cu acțiunea plasată în secolul 19, motivată fiind de serialele BBC pe care le-am urmărit cu mare încântare. Speram ca decorurile, costumele și prestația actorilor să fie măcar la fel de interesante precum filmele britanice. Dar s-a dovedit a fi un film atât de prost încât, până și vecinul meu de 70 de ani, otevist convins, și-ar simți lezată inteligența primitivă dacă ar urmări așa ceva.

Spre dezamăgirea demnității mele însă, în loc să-l închid, să-l fac mototol și apoi să-l arunc în foc, eu am continuat să văd episod după episod, fascinată fiind de limba nativă, care-mi suna în urechi precum o sanie trasă pe asfaltul uscat, și de înfațișarea actorilor. În toate scenele și în toate cadrele, apărea câte un Lev Mîșkin, o Nastasia Filippovna, un Rogojin, un Feodor Karamazov, un Smerdeakov, un Aleoșa, o Katerina Ivanovna, o Grușenka, un Raskolnicov, un Svidrigailov, un Alexei Ivanovici, o Polia Alexandrovna etc. Am făcut mari eforturi să mă conving de faptul că în fața mea se desfășura o scursură de film, însă personajele mai sus menționate îmbrăcau toată anatomia actorilor, astfel că mi-a fost imposibil să mă împotrivesc.

Și uite-așa am ajuns la o concluzie șocantă: Dostoievski mi-a spălat creierul.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.