Blog Archives

Cum curge lavă din cer

E atât de cald astăzi, chiar și la ora asta, încât: - Timpul, care de obicei țopăie și zburdă de nebun, ca scăpat din cămașa de forță, acum zace dilatat și contractat, prin boscheții uscați și printre crăpăturile buzelor. - Roțile mașinilor văd la semafoare Fete Morgana în chip de arbori de cauciuc, transformându-și dioxidul de carbon în sifon cu gheață și dulceață de afine. - Păsările au naufragiat prin cotloane de șobolani, [ ... ]

Un text despre nimic, dar puțin despre ceva

Marea a început să se relaxeze. După un aprilie răvășit, țâfnos, pe alocuri răzbunător, și după un mai fără personalitate, iunie a venit și s-a apucat să facă tot ce n-au fost în stare suratele ei: a bătut soarele într-un cui, să nu se mai miște de acolo, a pus vântul în lanț, unul mai lung, ca să se poată răzvrăti când poftește, a dat drumul unor nori pufoși [ ... ]

Verbul ”a visa” la modul gerunziu

E plin cerul de soare, o epidemie de lumină și căldură. Mă simt ca o muscă dezmorțită, zburdând îmbătată printre toate cele, în căutare de nimic, doar de plăcerea zborului prin aerul topit. Citisem undeva că lucrurile ne impresionează în funcție de starea de spirit. Astăzi, o imensă delectare de mângâiere și detașare, alteori, un funest astru pe sub care toate îngheață. Natura, grandioasă și neîmblânzită, eternă și minunată, se deformează [ ... ]

Vineri 13, pisica neagră și ziua de luni intră într-un bar

Japonezul burghez se ridică cu greutate din pat, cu ochii atât de lipiți că nu știi dacă e de la somn sau sunt așa din naștere. Își face cafeaua pe bâjbâite și, înainte de-a o duce la gură, postează pe internet dezgustul pe care-l resimte față de ziua abia începută. E luni dimineața. Drumul spre muncă, într-un autobuz vechi și ponosit, i se derulează prin fața ochilor precum un film vechi [ ... ]

Codrul de pâine și pădurea de lașități

Într-o societate marcată de foamete și boli, ați crede că dreptul la demnitate și respect ar fi un moft, un capriciu izvorât din adâncurile plictisite ale unui om sătul de atâta bine. Sau poate n-ați crede asta, dar societatea de aici și acum, cu starea ei de degradare fizică și morală, îmi hrănește acest gând plin de neliniști, al faptului că întâi trebuie să-mi astâmpăr foamea și abia apoi să [ ... ]