Oboseală veşnică

- Hai, soldat, hai, luptă! Scoală şi luptă!
- Căpitane, numai puţin să mă intind aici, pe iarba fragedă, şi să închid ochii câteva clipe. Atâta soare sub care să mă ascund!
- Soldat, termină cu scâncelile! Iată, prima linie te aşteaptă! Cum altfel să reuşeşti în viaţă?
- Căpitane, nu vreau să reuşesc nimic, somnul îmi dă târcoale. E tare bine şi linişte în colţul ăsta în care m-am cocoloşit ca un făt. Nicio adiere nu stă de veghe. Nu vreau să lupt, ci iată, să dorm aici. Deja îmi simt gura grea. Mă hipnotizează căldura, am degetele îngheţate. Sunt obosit, căpitane.
- Soldat! Soldat!
- Nu urla, căpitane! Rămân aici jos puţin. Numai puţin..

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.