Împăratul Albastru şi Împăratul Galben (ep. 2)
Sau partea a doua. Sau cum doriţi, cum vă vine mai uşor să citiţi.
Aşadar, prinţul rămas în poveste nu-şi mai încăpea în cioric de bucurie că avea calea liberă să-i bage mezinei, ca orice tânăr flăcău, inelul pe deget.
Ce nu ştia ăsta mic era faptul că fata împăratului cunoscuse între timp un bad boy, unu’ zis şi Zmeul, care conducea cel mai tare cabrio din tot ţinutul şi anume o caleaşcă cu 12 cai putere. Conform bârfelor, s-au cunoscut la cel mai fiţos bal de la curte, au făcut schimb de numere de poartă şi Zmeul chiar începuse s-o invite când şi când pe la căpiţele din împrejurimile palatului.
Mezinul află cam târziu de toată treaba asta, când deja inima-i emana aromele iubirii.
Vestea-i căzu ca ciocanul peste degetele băgate-n izmene. Dezamăgit peste măsură, se gândi să-şi înece acrul în alcool, mai ales că, la ora când aflase cumplita veste, mai toate hanurile erau deschise (care cu cheia, care cu ranga).
Trei zile şi trei nopţi chefui în suparare mezinul. Lăutarii, făcându-li-se milă de bietul prinţ cherchelit care se chinuia să le bage arginţi în buzunare, nu s-au putut abţine să nu-i cânte la masă, mai ales că acesta se lupta cu un buzunar din care încerca să scoată un alt săculeţ cu bani.
După aceste zile de chin în muzică şi beţie, mezinul luă curajoasa hotărâre să meargă la prinţesă şi să-i mărturisească profundele lui sentimente, nutrind speranţa că poate aceasta va accepta să-i devină soaţă. Iar de acolo până la “o nuntă ca-n poveşti” nu mai era decât un pas, şi apoi încă unul în patul matrimonial (deşi lua în calcul să sară direct), pentru că, din păcate pentru eroul nostru, în poveşti nu există curve.
Prin urmare, mânat de cele mai virile intenţii şi încă scăldat în aburii vinului, prinţul urcă beat la hăţurile trăsurii şi urni către castelul împăratului Galben.
Şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse, şi merse până când n-a mai rezistat şi a zbierat către autor: “Hai, frate, mai merg mult? Că plictisim cititorii, ce dracu’?!”
Dar n-apucă prinţul să-şi răsufle indignarea, că numai ce sări brusc în faţa lui, din tufişurile de pe margine, un …
continuarea în episodul următor..
Tags: a fost odata ca-n povesti, alcool, basme, cabrio, cai putere, ciocan, han, lautari, matrimonial, print, zmeu
Cãutare:
- Păsărica mea
Abonează-te
Categorii
Arhiva
Comentarii recente
- reveica on Românul s-a născut poznaș
- Cata on Românul s-a născut poznaș
- reveica on Romania’s got screwed up
- reveica on O Românie ideală
- reveica on O Românie ideală
Blogroll
Copyright © 2010-2012 Reveica All rights reserved.
Desk Mess Mirrored v1.8.3 theme from BuyNowShop.com.

e bine că l-ai pus să meargă mult, îşi mai revine din beţie
de exemplu, se ştie cât de mult apreciază fostele prietene să le suni noaptea când eşti afumat…
Pai n-a mers pe jos, l-a carat trasura.
)
Si el stia cat de mult apreciaza printelese sa fie cautate intr-o astfel de stare, de aia a si plecat optimist spre castelul ei.
k, m-ai prins! stau cuminte pe scaunel si-astept s-ajunga printul la putoarea aia de jegoasă de prinţesă…ia stai aşa, e poveste porno sau o s-o dai în dudeşti, cu anunţuri de-alea, cu copiii sub 12 ani…
cert este că abia aştept să-şi revie ăla din băutură să văz ce face…în “OZ-federal prison” nu-l văzui , deci, gândesc io, cu unicul meu neuron, e un prinţ român, care beneficiază de justiţia din românica…hai, aştept urmarea, Ion Creangă ce eşti!
Vezi sa nu-ti uiti floricelele, chiar daca-i iarna!
hai cu partea a treia!