Ideal de viață pentru puturoși

Când am primit cartea ”Woody Allen în dialog cu Stig Bjorkman”, am sărit în sus de bucurie. Dar de ce am sărit în sus, în loc să mă tăvălesc pe jos de bucurie, nu știu să vă spun. Cert e că mă mânjisem de râset pe toată fața.

Woody Allen, cu o filmografie de peste 50 de producții, mă fascinează de mulți ani. Cu excepția unei singure pelicule, i-am văzut toate filmele. Cândva, am de gând să le iau de la capăt, căci Allen Stewart Konigsberg trebuie redescoperit.

Scriu despre el deoarece am găsit în carte un pasaj care m-a uimit și care mi-a produs în același timp și o mare plăcere, pentru că descrie exact viziunea mea despre viață și artă. Diferența esențială este că el e un om foarte inteligent, care a reușit acolo unde eu voi eșua în mod constant.
Zice așa: ”Vreau doar să lucrez, asta-i tot. Sper să am o viață lungă și să fiu sănătos, să pot să muncesc în continuare și la bătrânețe să pot privi înapoi și să spun: ”Am făcut 50 de filme și unele dintre ele au fost excelente, unele n-au fost așa bune, iar unele au fost amuzante…” Nu vreau să ajung în situația în care se află atâția dintre contemporanii mei, care fac un film și e un Mare Eveniment. De aceea l-am admirat mereu pe Ingmar Bergman. Lucra liniștit pe insulă și făcea un filmuleț acolo și-l scotea, apoi lucra la următorul. Vezi tu, importantă era munca! Nu eventualul succes sau eșec, banii sau reacția criticilor. Important e ca munca ta să fie parte a vieții de zi cu zi și să poți trăi decent.”
DA! Woody Allen comprimă în câteva cuvinte idealul uman cu sensul vieții: să faci ce știi tu mai bine, să te perfecționezi în acel domeniu și astfel să duci o viață tihnită, fără să fii încarcerat în obligația de a răspunde așteptărilor celorlalți. Este vorba despre libertatea de-a fi tu însuți și fericirea de-a te înfrupta, cu poftă, din această libertate.

Eu? Eu voi admira soarele printr-o crăpătură a temniței. Sensul vieții nu e pentru toată lumea.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
2 Răspunsuri
  1. Iulia Pavel says:

    Dinamita necesara aruncarii in aer a zidurilor temnitei este la purtator.Libertatea de-a fi tu insuti ti-o dai sau ti-o suprimi.Nimeni din afara noastra nu detine cheia fericirii si libertatii.Societatea,banii,succesul sau esecul actiunilor proprii nu trebuie sa ne impiedice sa vedem soarele zilnic,cu fereastra larg deschisa.

    Ma intreb,Woody Allen a avut aceasta viziune clara despre viata de la inceputuri sau faptul ca a proiectat personaje ce poate i-au luat o parte din “povara ” lui de om, i-a limpezit cerul de nori?!

    Sa stii de la mine ca unei Reveici inteligente nu-i sta bine in nici o colivie,chiar de aur sa fie!

    • reveica says:

      Lui Woody Allen i-a plăcut munca de mic. Nu cred că statul sub copac, cu paiul în gură, l-a încântat prea mult. :) ))
      Iar Reveica nu vrea să fie în colivie, dar nici cheia n-o găsește.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>