Dacă nu-ți plac ideile mele, am altele

E bine să mănânci sănătos, verdețuri și toate alea. Ba nu, e bine să-ți faci toate poftele, indiferent de consecințe, căci doar o viață avem și merită trăită din plin.
E bine să fim oameni buni, onești, cinstiți, să sfințim locul, să dăm un exemplu extraordinar generațiilor viitoare. Ba nu, e bine să ne aruncăm în plasa viciilor noastre, să fim ceea ce vrem, să ne urmăm instinctul, bun sau rău, să nu ținem cont de morală sau alte reguli. Să oferim atât cât putem, să nu ne rușinăm de cât suntem.

E bine să ajungi cineva în societate, admirat, invidiat, devenit idol pentru câțiva tineri sau pentru o generație întreagă. E bine să nu ne ratăm, să fim Cineva, nu nimeni. Ba nu, e bine să ne urmăm vocația, inima, chiar dacă asta presupune ratare, respingere, rușine. Să facem ceea ce ne place, nu ceea ce trebuie.

E bine să fim sănătoși și întregi la minte. Ba nu, mai bine nebuni și bolnavi. Să bem cupa cu otravă până la fund. Să trăim ca și cum am fi însetați și flămânzi. Să jefuim și să tâlhărim viața de ifosele ei etice. Sau mai bine să facem ceea ce trebuie, căci mai sunt locuri libere în cer, numai bune de ocupat.

Să fim sfinți. Ba nu, să fim draci împielițați, decăzuții nimănui. Să fim ceea ce credem că e bine, pentru noi sau pentru alții.

O porcărie, un haos etern, o viață plină de indecizii pe timp de ceață.

Ce e coret să facem, ce e bine? Pentru cine, pentru ce, pentru când? Cine decide, care Dumnezeu, a cui?
Sentimentul binelui e călduț, ca un pipi în apa rece a mării. Răul e și el plăcut, ca un pipi când e vezica plină.
Când ajutăm, ni se umple inima de dragoste și putere. Când ne răzbunăm, ne eliberăm ca ieșiți la suprafață din subteran sau pășiți pe pământ după un zbor dezlănțuit. Și răul și binele oferă satisfacții puternice, de parcă în carnea noastră au fost zidiți deopotrivă îngeri și demoni. Știu ce e bine și știu ce e rău, dar ce relevanță are? Istoria n-a schimbat nimic, nici pe ea însăși, nici caracterul oamenilor.

Nu contează cum sunt, ce sunt, ce cred, ce refuz, ce accept, cum e viața mea sau a ta, ce cred despre tine, ce crezi despre mine, dacă ești idiot sau geniu, gras sau schelet, bun sau malefic, dacă trăiești puțin și bine sau mult și groaznic. Orice adevăr e irelevant, orice realitate e în ea însăși, ferită de celelalte realități pizmașe, bârfitoare, în ele însele.
Nici măcar această opinie nu contează, n-are importanță, nu ajută nimănui, nici măcar unei conștiințe culcate târziu, pe la 4 dimineața, sau deșteptate foarte devreme, pe la 4 dimineața..

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.