Circ SRL

Stau trântită-n pat și mă uit la televizor. După jumătate de oră îl și deschid. Iau telecomanda în mână și îi împing butoanele. Pe ecran rulează posturile ca aruncate pe banda de la aeroport. Ajung pe antena 2, unde e emisiunea culturală a Adrianei Bahmuțeanu. Are invitați pe măsură: fetele de la formația Bambi și un spectator din publicul plătit să omoare tânțarii cu palmele. Zăbovesc nițel pe canal pentru a asculta câteva vorbe de duh.

Se discută despre pozele de doliu ale Monicăi Gabor. Și-a postat pe facebook câteva imagini cu ea în rochii negre. Spectatorul ia cuvântul primul și se declară sceptic la suferința tinerei. E indignat de poșeta care nu apare în imagini, dar despre care presupune că există pe undeva, accesoriu ce, din perspectiva dumnealui (cetățean trecut de 50 de ani, onorabil de altfel), demască o superficialitate a doliului.

Intervine una din cele două fete, care îl asigură pe domn că e inadmisibil să contești suferința cuiva atunci când vine vorba de trecerea în neființă a mamei. Domnul dă să conteste certitudinea fetei, dar nu mai reușește din cauză că moderatoarea Adriana rostește citatul care însoțește una dintre fotografiile Monicăi: ”În fiecare an trecem prin ziua morții noastre”. Brusc, începe o polemică aprinsă.

- Eu cred că vrea să moară! cuvântează primul, cu succes, domnul respectabil, cu gulerul cămășii scos peste pulover. Că se gândește la moarte, c-a zis că..
- Nu, nu, clar nu la asta se referă! intervine cea de-a doua fata din formația Bambi. Zice că în fiecare zi putem muri!
- Domnilor, vă rog, se amestecă în discuție un alt domn respectabil, aflat în public, e vorba despre faptul că toți trecem prin necazuri! Știți că se zice că toți trecem printr-o cumpănă în viață la un moment dat!
- Deci nu știm ce-a vrut să zică poetul, vorba aia! conchide grăbit moderatoarea Adriana, care schimbă macazul către altă discuție.

Mă uit fascinată la televizor, chiar dacă e închis deja de mai bine de 2 ore.

Dorică, eroul din Carpați. Munții.

Dorică s-a hotărât să devină polițist din prima clipă în care a citit, pe o cutie de carton, că Fumatul poate să ucidă. Acest poate l-a tulburat îndeosebi pe Dorică, pentru că era clar faptul că, până la momentul nașterii lui, nimeni n-a luat nicio măsură legală pentru a pune capăt acestui pericol. În fond, cine era, dom’le, acest Fumatul de-și permitea el să pună viețile oamenilor în pericol?

Dorică s-a făcut polițist pentru a-l investiga pe Fumatul, pentru a-l aresta preventiv 29 de zile și, într-un final, pentru a-l băgă la închisoare pe viață. În opinia lui, Fumatul merita să rămână în arest chiar și după moarte, din moment ce atâția ani a stat la pândă, după vreun colț sau tufiș, cu ranga înfracțiunii în mână, pregătit să ucidă.

O inteligență remarcabilă

Mai mulți prieteni mi-au spus despre el că este foarte inteligent, ei înșiși fiind foarte impresionați de capacitățile acestuia. M-au intrigat povestile lor ori de câte ori venea vorba despre el. Deși nu-l văzusem decât în poze, îmi imaginam adeseori cum îl ating, senzațiile pe care le-aș putea trăi și felul în care noi doi am putea să interacționăm. Eram fascinată, absorbită de laudele prietenilor mei și, în mod special, de înteligența despre care se vorbea atâta.

Într-o zi, am luat decizia să-l văd. Inițial, am vrut să mă duc eu la el, dar o bună prietenă mi-a zis că ar fi mai bine pentru amândoi dacă ne-am întâlni la mine acasă și am petrece ceva timp împreună. N-am stat pe gânduri, am acceptat din prima. Bucuria îmi sugruma toate simțurile.

Ne-am întânit a doua zi pe la prânz. Prietena mea ne-a făcut cunoștință și apoi ne-a lăsat singuri, plecând în grabă spre treburile pe care le avea de rezolvat.
M-am uitat un timp îndelungat la el până să-l ating. Era îmbrăcat în negru, masiv, rece, tăcut. Dincolo de acest mister, trona sfidător o inteligență ieșită din comun. Cel puțin, așa știam de la prietenii mei fascinați de el.
Am vrut să văd cu ochii mei cât de evoluat era. Trebuia să aflu cât de complexă e această taină. L-am supus unui test. Nu m-am putut abține.

Am început cu ceva ușor.


N-a schițat niciun gest. Tăcerea lui îmi părea cel puțin bizară. Îmi era teamă să nu-i insult inteligența cu ceva atât de simplu, așa că am trecut mai departe.


Lipsa lui de reacție mă jena. Părea c-o face ostentiv, ispitându-mi răbdarea.
Am continuat.

Nimic. A rămas mut tot timpul, privindu-mă tâmp. Unde era inteligența aia de care vorbeau toți? Mi-am sunat prietena și i-am zis să vină de urgență la mine. I-am mărturisit că nu-i capabil să rezolve un amărât de test de inteligență și că simt o dezamăgire profundă. Dacă la o astfel de probă n-a fost în stare să găsească o soluție, ce-o să facă atunci când o să i se pună în față conjectura lui Goldbach, marea teoremă a lui Fermat, ipoteza Riemann sau lema lui Zorn?

În final, i-am zis prietenii mele să-și ia smartphone-ul înapoi acasă și să nu-mi mai aducă altul în teste.

Drama unei femei

Numele meu este Maricica Ion, am 25 de ani și sunt vânzătoare la un magazin. Deși am o vârstă foarte fragedă, am trecut prin multe în viața asta. Când aveam 3 ani, mama mea a divorțat de tatăl meu din cauza bătăilor pe care aceasta le primea aproape în fiecare seara. La un an după, mama mea s-a recăsătorit cu un om bun, dar bețiv. Câțiva ani de zile am trăit cu toții într-o sărăcie lucie din cauza banilor cheltuiți de tatăl meu pe băutură. Mama mea a murit când eu aveam 15 ani în urma unui accident de mașină. Din cauza șocului, am făcut o cădere nervoasă și am stat în spital 1 an de zile. După ce m-am întors acasă, tatăl meu vitreg, simțindu-se prea singur probabil, a început să mă abuzeze sexual, violându-mă în repetate rânduri. Am reușit într-o noapte să fug de acasă și să mă ascund la un prieten care m-a forțat, câteva săptămâni mai târziu, să mă prostituez. Am reușit să scap și de la el după câteva luni, fugind la bunicii mei care locuiau într-un sat la 500 km depărtare. La scurt timp, bunicii mei au murit într-un incendiu provocat de un ceai dat în foc. În acel moment fatidic, a ars toată casa bătrânească, grajdul, porcii, calul, vaca, găinile, un câine și câțiva șobolani.
Am venit la Masterchef pentru că știu că am șanse mari să câștig. V-am pregătit un ou fiert.

Glumele mele sunt ieftine, au reducere 100%

Două-trei mici poante mâzgâlesc și eu aici pe blog, să nu le dea alții înainte, că deja suntem mulți care nu vrem reducere la trafic cu ocazia black friday. Dacă între timp creierul meu mai procesează vreo glumă proastă, revin cu un update.

* Black Friday este cea mai bună afacere pentru toată lumea, iar cei mai avantajați sunt clienții. Spre exemplu, în celelalte zile ale anului, foarte puțini își permit să cumpere un televizor cu 2000 de lei. Acum, de când cu scăderea prețului la 1999 lei, toată lumea are posiblitatea să-și achiziționeze televizorul dorit.

* Câteva întreprinderi au anunțat că participă și ele la black friday cu un procentaj de minim 50% reducere de personal. De asemenea, guvernul României ia în considerare să participe și el la anul cu o reducere de buget pentru toate buzunarele.

* Pentru că foarte mulți români vor cumpăra azi bunuri de care n-au nevoie cu banii pe care nu-i au, cele mai mari reduceri sunt în domeniul IQ.

* Vinerea neagră e ziua în care au loc cele mai multe dezastre în portofelele românilor.

* Cele mai ieftine tablete se găsesc la raionul de ciocolată.

* De black friday, ar fi bine ca sexshopurile să facă măriri, nu reduceri.