Archive for the Category » Jurnal de călătorie interioară «

Un text terminat, dar pe care încă nu l-am scris

Reiau o temă care m-a obsedat din primul moment în care am pus stiloul pe blog: scrisul. Fără doar și poate, e cea mai frustrantă și afurisită îndeletnicire, din cauză că, dorind a răpi o idee între rânduri, mă trezesc cu foile despuiate de orice încrengătură literară, de zici că minții mele îi scoate cineva dopul de scurgere și tot conținutul de gânduri zburdalnice alunecă într-un haos ireversibil. - Ok, [ ... ]

Sensul giratoriu al alegerilor în viață

Se zice că oamenii simpli învață din greșelile pe care le fac, iar oamenii deștepți învață din greșelile altora. Eu trebuie că sunt proasta proștilor din moment ce n-am reușit să învăț nici măcar din propriile greșeli. Din când în când, am puseuri de luciditate și realizez că-mi trăiesc viața din clipe trase la indigo, din momente reciclate și refolosite, ca o croitoreasă fără pic de talent, speriată de bucata nouă [ ... ]

Despre Timp și alte zburătoare

Am acest prost obicei de-a scrie pe repede înainte, laconic, consumând ideile într-o vâlvătaie rapidă de cuvinte, din care nu rămâi cu nimic, nici măcar cu fumul. Cititorul abia se apucă de prima frază, că deja finalul îl apucă de urechi și-l învârtește până când acesta iese din text amețit și fără vreo impresie deosebită. Acest neajuns l-am luat tot din fugă, în timp ce alergam să țin pasul cu [ ... ]

Sfinții locuiesc în case de lut

Am visat-o azi-noapte. Ne țineam de mână și ne plimbam pe strada natală. - Ia zi, mamaie, cum e acolo? Ți-e bine? am îndrăznit s-o întreb cu sfială, cât să nu dispară, cât să nu mă trezesc. Mi-a zis că e bine, dar că e rece și pustiu. Un deșert primitor, acceptabil, unde nu e neapărat scrâșnirea dinților sau pucioasă. Măcar îi era bine. Când m-am trezit, m-am gândit dacă nu [ ... ]

A doua (re)venire a Reveicăi

Încă puțin și se face un an de când n-am mai publicat aici, pe blog. Nu sunt foarte sigură, dar cred că e o eternitate de atunci. Într-o fatidică zi, inspirația a găsit o crăpătură prin mine și s-a scurs în eter. Acum trag din mine câteva cuvinte, cu speranța că poate într-un ungher întunecat se mai găsește vreo idee îmbrăcată în pânză de păianjen, care abia așteaptă să fie [ ... ]