Archive for the Category » Jurnal de călătorie interioară «

Despre Timp și alte zburătoare

Am acest prost obicei de-a scrie pe repede înainte, laconic, consumând ideile într-o vâlvătaie rapidă de cuvinte, din care nu rămâi cu nimic, nici măcar cu fumul. Cititorul abia se apucă de prima frază, că deja finalul îl apucă de urechi și-l învârtește până când acesta iese din text amețit și fără vreo impresie deosebită. Acest neajuns l-am luat tot din fugă, în timp ce alergam să țin pasul cu [ ... ]

Sfinții locuiesc în case de lut

Am visat-o azi-noapte. Ne țineam de mână și ne plimbam pe strada natală. - Ia zi, mamaie, cum e acolo? Ți-e bine? am îndrăznit s-o întreb cu sfială, cât să nu dispară, cât să nu mă trezesc. Mi-a zis că e bine, dar că e rece și pustiu. Un deșert primitor, acceptabil, unde nu e neapărat scrâșnirea dinților sau pucioasă. Măcar îi era bine. Când m-am trezit, m-am gândit dacă nu [ ... ]

A doua (re)venire a Reveicăi

Încă puțin și se face un an de când n-am mai publicat aici, pe blog. Nu sunt foarte sigură, dar cred că e o eternitate de atunci. Într-o fatidică zi, inspirația a găsit o crăpătură prin mine și s-a scurs în eter. Acum trag din mine câteva cuvinte, cu speranța că poate într-un ungher întunecat se mai găsește vreo idee îmbrăcată în pânză de păianjen, care abia așteaptă să fie [ ... ]

Fete goale noaptea, prin păduri

În noaptea asta, vin Sânzienele. Goale pe sub cămășile de pânză albă, cu părul despletit revărsându-se pe spate, până jos la limba ascuțită a firului ierbii, gâdilând pilozitatea pământului și umplându-l cu râsete care țâșnesc în cer, ca dintr-o fântănă arteziană. În noaptea asta, cerul își trage zăvorul și deschide porțile inimilor pârjolite de dorul tainelor, invitându-le să se desfete în magia moștenită a străbunilor, în amintirea cărora cosmosul [ ... ]

Amnezie cu multe amintiri

Într-una din zile, afli că e posibil să fii mai mult decât pari. Treci pe hol în grabă, te zărești accidental în oglindă și te întorci în scurt, privindu-te cu nedumerire: cine dracu..? Te știi de undeva, dar nu-ți amintești unde anume te-ai zărit ultima oară. Ai uitat cu ce te ocupi. Într-adevăr, ai un ecuson în piept care te anunță că ai grijă de coordonarea unor treburi de oameni mari, [ ... ]