Archive for the Category » Jurnal de călătorie interioară «

Spovedanie și rose demidulce

În fiecare noapte scriu enorm, fără încetare, ca o turbată. Zeci de pagini albe în care îngrămădesc laolaltă cuvinte subțiate, stâlcite, sufocate de virgule și puncte, până în colțul de jos, acolo unde îți umezești degetul să întorci foaia și rămâne cerneala ca-ntr-o ceață de amurg. Se întâmplă uneori să mi se arunce zorile-n păr, ca scuturate în primăvara zilei, iar eu, năucă și dementă, nu mai termin de scris. [ ... ]

A fi sau a nu fi inutil

Mă uit la un serial care se numește Suits. Pentru cine nu l-a văzut, este vorba despre niște avocați din New York pentru care meseria e mai importantă decât relațiile sentimentale. Bine, de fapt nu vreau să pun problema așa, hai să zicem că își iubesc meseria foarte mult și muncesc pe rupte pentru a obține succesele râvnite. E un serial cu un scenariu bun, la patru ace, în [ ... ]

Spune-mi ce vrei tu, ca să-ți spun cine ești

Desenez spirale pe un colț de hârtie, în timp ce încerc să-mi pun în ordine gândurile. Tocmai ce mă pregăteam să mă lamentez de faptul că viața cotidiană îmi alungă momentele cu mine însămi, obligându-mă la o absență a gândirii, această imensă plăcere care te ferește de monoton și banal. Și cum desenam spiralele, mi-am dat seama că gândirea nu-mi lipsește, dar, din cauza lipsei unei discipline riguroase, ea se [ ... ]

Un text despre nimic, dar puțin despre ceva

Marea a început să se relaxeze. După un aprilie răvășit, țâfnos, pe alocuri răzbunător, și după un mai fără personalitate, iunie a venit și s-a apucat să facă tot ce n-au fost în stare suratele ei: a bătut soarele într-un cui, să nu se mai miște de acolo, a pus vântul în lanț, unul mai lung, ca să se poată răzvrăti când poftește, a dat drumul unor nori pufoși [ ... ]

Verbul ”a visa” la modul gerunziu

E plin cerul de soare, o epidemie de lumină și căldură. Mă simt ca o muscă dezmorțită, zburdând îmbătată printre toate cele, în căutare de nimic, doar de plăcerea zborului prin aerul topit. Citisem undeva că lucrurile ne impresionează în funcție de starea de spirit. Astăzi, o imensă delectare de mângâiere și detașare, alteori, un funest astru pe sub care toate îngheață. Natura, grandioasă și neîmblânzită, eternă și minunată, se deformează [ ... ]