Archive for the Category » Jurnal de călătorie interioară «

Un text despre nimic, dar puțin despre ceva

Marea a început să se relaxeze. După un aprilie răvășit, țâfnos, pe alocuri răzbunător, și după un mai fără personalitate, iunie a venit și s-a apucat să facă tot ce n-au fost în stare suratele ei: a bătut soarele într-un cui, să nu se mai miște de acolo, a pus vântul în lanț, unul mai lung, ca să se poată răzvrăti când poftește, a dat drumul unor nori pufoși [ ... ]

Verbul ”a visa” la modul gerunziu

E plin cerul de soare, o epidemie de lumină și căldură. Mă simt ca o muscă dezmorțită, zburdând îmbătată printre toate cele, în căutare de nimic, doar de plăcerea zborului prin aerul topit. Citisem undeva că lucrurile ne impresionează în funcție de starea de spirit. Astăzi, o imensă delectare de mângâiere și detașare, alteori, un funest astru pe sub care toate îngheață. Natura, grandioasă și neîmblânzită, eternă și minunată, se deformează [ ... ]

Codrul de pâine și pădurea de lașități

Într-o societate marcată de foamete și boli, ați crede că dreptul la demnitate și respect ar fi un moft, un capriciu izvorât din adâncurile plictisite ale unui om sătul de atâta bine. Sau poate n-ați crede asta, dar societatea de aici și acum, cu starea ei de degradare fizică și morală, îmi hrănește acest gând plin de neliniști, al faptului că întâi trebuie să-mi astâmpăr foamea și abia apoi să [ ... ]

Un text terminat, dar pe care încă nu l-am scris

Reiau o temă care m-a obsedat din primul moment în care am pus stiloul pe blog: scrisul. Fără doar și poate, e cea mai frustrantă și afurisită îndeletnicire, din cauză că, dorind a răpi o idee între rânduri, mă trezesc cu foile despuiate de orice încrengătură literară, de zici că minții mele îi scoate cineva dopul de scurgere și tot conținutul de gânduri zburdalnice alunecă într-un haos ireversibil. - Ok, [ ... ]

Sensul giratoriu al alegerilor în viață

Se zice că oamenii simpli învață din greșelile pe care le fac, iar oamenii deștepți învață din greșelile altora. Eu trebuie că sunt proasta proștilor din moment ce n-am reușit să învăț nici măcar din propriile greșeli. Din când în când, am puseuri de luciditate și realizez că-mi trăiesc viața din clipe trase la indigo, din momente reciclate și refolosite, ca o croitoreasă fără pic de talent, speriată de bucata nouă [ ... ]