Paradisul pierdut

Vă mai amintiți? Eu am dat de el în timp ce scotoceam prin cufăr. Aveam în jur de 13 ani când l-am făcut. A fost al doilea din viața mea. Și ultimul de altfel. A se observa că unii aveau deja înclinații ironice, deși cred că, între timp, umorul lor s-a înclinat până s-a prăbușit de tot. În frunte cu al meu.

Reîncarnarea unui ziar

Austin Kleon e un tip din Texas care a avut o idee excelentă: a înșfăcat un ziar, a luat un marker și a început să taie cuvintele care nu-i conveneau. Rezultatul? Intrați aici să vedeți cât de ingenios a fost.

Dacă n-ați deschis linkul din silă, aștept s-o faceți, pentru că nu trec mai departe până nu vă lămuriți despre ce-i vorba.

Așa.

Bun.

Prin urmare, omul a avut o idee care, din punctul meu de vedere, poate fi oricând folosită ca matriță pentru scrierile altora. Cum ar veni, apuci ziarul de beregată și tai cu markerul la ea până sare creativitatea pe pereți.

În creație nu există limite, astfel că oricine poate aborda ideea asta din numeroase unghiuri. Adică ceea ce-am făcut și eu în imaginile de mai jos: am luat un cotidian local din Galați și am fictivizat două știri reale, fără pretenții artistice, ci doar de dragul exercițiului scriitoricesc în dulcele stil (ușor) absurd.

Rezultatul meu?

Icoană cu aromă de boabe prăjite

Nu sunt o mare consumatoare de cafea, dar îmi place s-o savurez când și când. De fapt, aș savura-o cu lăcomie dacă inima n-ar fi atât de arțăgoasă. Viciile sunt virtuți subestimate.

Cred că mai mult îmi place ideea de cafea decât cafeaua în sine. Iar unei asemenea adorații nu-i pot închina orice cană uzată și pătată de diverse lichide, ci un recipient pe măsură: ceașca elegantă. Un astfel de vas merită tratat ca și cum ar face parte dintr-o familie aristocratică, așezat într-un cadru călduros, liniștit, intim, personalizat, potrivit gândurilor și sentimentelor care se adăpostesc, la momentul respectiv, în ființa care se pregătește să i se ofere acestui hedonism negru și energizant. Chiar dacă îmi pace ideea de cafea, într-o ceașcă potrivită, până și ceaiul (sau oricare altă băutură) devine o zeitate.

Am dezvoltat o mică obsesie în a colecționa imagini cu recipiente pentru cafea, însoțite sau nu de un mic dejun, pentru că o prăjitură sau o felie de pâine prăjită devine automat un accesoriu șic pentru micul vas de porțelan. Probabil că atunci când o să mă fac mare și corporatistă, o să colecționez ceștile în forma lor palpabilă.

Mai jos, am pus câteva dintre ele, din nevoia de-a împărtași cu voi această desfătare vizuală. Nu mai știu de pe unde le-am salvat, așa că nu trageți în mine pentru că nu precizez și sursele. Majoritatea sunt de pe pinterest și câteva bloguri de tumblr.

Ritualul viciilor

Dacă ești un iubitor de cafea și țigări și-ți place să contempli ritualul de pregătire și degustare al celor două vicii, te invit să urmărești filmul Coffee and cigarettes. Am dat peste el întâmplător și m-am îndrăgostit iremediabil. Filmul este format din 11 scurte scene filmate în alb-negru, în care nu se întâmplă nimic semnificativ, dar care au singur numitor comun: cafeaua și țigările. Ele reprezintă personajele principale ale filmului, fiind un pretext pentru ca celelalte personaje să se întâlnească și să discute diverse lucruri aparent banale, dar îndulcite cu un umor fin, topit printre detaliile acestui hedonism aromat.