Archive for the Category » Diogene «

O crimă perfectă

Unghiile mele lungi țopăiau strident pe marginea de piatră al ghișeului poștal în fața căruia mă aflam. Doamna de dincolo de geamul slinos căuta cu un deget niște litere pe tastatură, de parcă acestea s-ar fi pierdut printre munții de dosare, hârtii și firimituri de pâine uscată. Pe perete, un ceas îmbătrânit anunța că eternitatea e pe drum, ajunge imediat. În spatele meu, o tanti de vreo 50 de ani [ ... ]

Caragiale intră în supermarket

Am zărit-o la câțiva metri de mine, nedorind de fapt s-o observ, căci propriile-mi gânduri și socoteli îmi țin mintea ocupată în cea mai mai parte din timp. Mi-a atras atenția faptul că stătea spijinită cu cotul de galantarul cu carne, pe care-l studia asiduu, chiar dacă poziția corpului ei lăsa impresia de indiferență și gânduri aiurea. Ceva ininteligibil îi spunea vânzătoarei, fiindcă aceasta din urmă era pregătită să scoată [ ... ]

Să trăim puțin și bine, dar măcar mult și prost

În engleză se spune, bineînțeles, happy birthday, căci asta toată lumea știe. În franceză, joyeux anniversaire, în nemțească – alles Gute zum Geburtstag, iar restul le găsiți pe net, că mi se pare obositor să dau copy-paste la toate variantele de acolo. Noi, în schimb, avem mult prea uzatul și terfelitul ”la mulți ani”. Aici, am vrut să înșir o poliloghie despre etimologia acestei urări, dar cum n-am găsit nimic pe [ ... ]

Când paznicii se cred Generali de divizie

Nicu este cetățean al acestei țări. Pe Nicu îl cheamă Nicu, după cum bine vă dați seama, și are în jur de 50 de ani. De fapt, în buletin scrie mai puțin, dar fața îl dă de gol, de la băutură. Nicu lucrează ca paznic, pe litoral, la o firmă de protecție și pază. Bine, în fișa postului scrie că lucrează, pentru că în realitate el stă la umbră, cu [ ... ]

”Fericire dublă – un zgârcit își numără banii în oglindă”

Sunt un om care trăiește modest, uneori cu prea puțin, în funcție de context și necesități, fără a avea deziluzii mari în această privință. Am bucurii simple, mai mult spirituale, care-și găsesc graiul în natură, artă, muzică, ființe ale pământului și ale văzduhului. Și prea puținul meu încerc pe cât posibil să-l transform în prea multul altora, căci zgârcenia nu-mi zace în oase și nici în vreo aortă a inimii. Ăsta-i [ ... ]