Archive for the Category » Diogene «

România lu’ 2018 în câteva imagini

Trăim într-o țară cu salarii mici, oameni mici, gânduri mici. România cu mici. Pădurea Căcâna Sediul Central Căcâna După atâția mici, te ia setea. Merge cu bere. Un țap de bere. Un țap neispășitor. Sau neispășit. Femela Și alte asemenea animale din gospodărie, care vor fi sacrificate în cele din urmă și transformate în mici. Pentru [ ... ]

Câteva sfaturi de la un cioban către oile sale

Niciodată nu trebuie să spui ce gândești. Este un lucru detestabil și dizgrațios, mai ales în cazul femeilor. Înțelepciunea populistă ne învață că diplomația, mascată în tăcere, opinii convenționale și cap plecat, ne ajută să fim cetățeni de onoare ai acestei țări, oferind liniște și confort psihologic atât societății în care trăim, cât și aleșilor noștri. Niciodată nu trebuie să te răzvrătești. A te indigna de nedreptatea cuiva este [ ... ]

Doamne, ocolește-i pe (Times New) Romani!

Când m-am împiedicat astăzi pe facebook de moțul ăsta maro cu muște deasupra, am rămas blocată. Limbajul, venit de undeva de la periferia moralității, m-a izbit din plin, învinețindu-mi partea aia naivă a creierului care crede că la mizerie nu poți răspunde tot cu mizerie. Mai ales dacă ești o publicație cu respect de sine și care încearcă, prin umor, să corecteze metehnele societății în care trăiește. Căci așa cred [ ... ]

O crimă perfectă

Unghiile mele lungi țopăiau strident pe marginea de piatră al ghișeului poștal în fața căruia mă aflam. Doamna de dincolo de geamul slinos căuta cu un deget niște litere pe tastatură, de parcă acestea s-ar fi pierdut printre munții de dosare, hârtii și firimituri de pâine uscată. Pe perete, un ceas îmbătrânit anunța că eternitatea e pe drum, ajunge imediat. În spatele meu, o tanti de vreo 50 de ani [ ... ]

Caragiale intră în supermarket

Am zărit-o la câțiva metri de mine, nedorind de fapt s-o observ, căci propriile-mi gânduri și socoteli îmi țin mintea ocupată în cea mai mai parte din timp. Mi-a atras atenția faptul că stătea spijinită cu cotul de galantarul cu carne, pe care-l studia asiduu, chiar dacă poziția corpului ei lăsa impresia de indiferență și gânduri aiurea. Ceva ininteligibil îi spunea vânzătoarei, fiindcă aceasta din urmă era pregătită să scoată [ ... ]