Călătorie către lună și imediat după colț

Pui în rucsac câteva haine, o carte, aparatul foto și căștile audio. Banii sunt în buzunar, lângă telefon. Nu prea mulți, dar destui cât să mănânci și să adormi sub o pătură. Te urci în tren și aștepți fluierul de pornire. E drumul lung, dar și tu ai destulă viață de umplut.

Ajungi la destinație și cobori fără prea multă grabă. Cerul e senin, dar niște nori din vată de zahăr fac tabloul mai frumos. Ochii îți sunt încărcați de lumină. Oamenii merg grăbiți, rupți de realitatea din jurul lor, aruncați în propriile gânduri și frământări. Tu observi toate astea și parcă ai vrea să le întorci privirea în sus, către zahăr.

A început să fie verde totul în jur. Nu prea mult, căci trebuie să mai rămână vopsea și pentru la vară. Mergi cu pași îmblânziți, oferindu-ți timpul necesar să admiri fiecare geometrie a naturii. Copacii sunt neclintiți, în poziții zburdalnice, ca și cum lanțuri invizibile i-ar opri din pornirile rebele. Ai mâinile calde, prin părul tău zburător.
Ai ajuns departe pe jos. Nu mai e nimeni în jur, nici măcar un iepure rătăcit. Poate niște păsări plimbărețe. Urci un deal care pare un munte în miniatură. E destul de abrupt și are găuri de popândăi fricoși, care te pândesc din întuneric. Cu inima cât un purice.

Ai ajuns pe partea cealaltă a dealului și ai dat de un lac mut. Așa îți place ție să-ți imaginezi, să personifici totul în calea ta, să transformi natura în sentimente umane, deși frumusețea ei constă în depersonalizarea ei. Dar tu ești om și faci de dorești cu inima ta.

Au trecut deja câteva zile și nu te-ai oprit. Ai mers, urcat, coborât, văzut, auzit, mirosit, pipăit, imaginat. Ai trecut prin numeroase stări sufletești și toată această experiență ți-a nemărginit posibilitățile. Ai vrut la un momentat dat să pui fotografii pe instagram și facebook, să scrii despre sentimentele tale mărețe, dar te-ai oprit din avânt, căci trăirile tale sunt atât de intense încât, iscălirea lor în cuvinte, le-ar goli de intensitate și înălțare. În plus, ai înțeles că nimănui nu-i pasă ce spectacol are loc în spiritul și în carnea ta. Și nici n-ar trebui. Intimitatea e un loc bogat, exclusivist, în care n-ar trebui să intre nici măcar zeii.

Ești singură undeva prin lume, cărând după tine un rucsac mic și un suflet mare.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.