Author Archive

Câteva sfaturi de la un cioban către oile sale

Niciodată nu trebuie să spui ce gândești. Este un lucru detestabil și dizgrațios, mai ales în cazul femeilor. Înțelepciunea populistă ne învață că diplomația, mascată în tăcere, opinii convenționale și cap plecat, ne ajută să fim cetățeni de onoare ai acestei țări, oferind liniște și confort psihologic atât societății în care trăim, cât și aleșilor noștri. Niciodată nu trebuie să te răzvrătești. A te indigna de nedreptatea cuiva este [ ... ]

Timpul care ne înghite pe toți și ne scoate pe dincolo

Un om cunoscut a murit și toată cetatea deplânge acum neființa sa. A început să fulguiască mărunt, iar oamenii s-au aciuat la câteva butoaie din gura cărora ies limbi timide de flăcări. Undeva, lângă o poartă ruginită, doi bărbați și o femeie, zgribuliți, discută aprins, să mențină focul viu. - A fost cel mai fascinant om de presă care nu m-a interesat niciodată, îndrăznește femeia, slabă, cu chipul palid, ștergându-și o [ ... ]

Doamne, ocolește-i pe (Times New) Romani!

Când m-am împiedicat astăzi pe facebook de moțul ăsta maro cu muște deasupra, am rămas blocată. Limbajul, venit de undeva de la periferia moralității, m-a izbit din plin, învinețindu-mi partea aia naivă a creierului care crede că la mizerie nu poți răspunde tot cu mizerie. Mai ales dacă ești o publicație cu respect de sine și care încearcă, prin umor, să corecteze metehnele societății în care trăiește. Căci așa cred [ ... ]

De cât e nevoie?

Până nu demult, minimalismul era pentru mine doar artă în domeniul designului de interior. Când auzeam de termenul acesta, vizualizam mental o casă cu geometrie monotonă, sobră, câteva obiecte de mobilier și decor, maxim trei culori și cam atât. Stilul nu părea să solicite prea multă imaginație, și nici să facă risipă de material. Ignoranța mea se simțea bine, era mulțumită de sine. Între timp, am descoperit că sentimentul pe care [ ... ]

Călătorie către lună și imediat după colț

Pui în rucsac câteva haine, o carte, aparatul foto și căștile audio. Banii sunt în buzunar, lângă telefon. Nu prea mulți, dar destui cât să mănânci și să adormi sub o pătură. Te urci în tren și aștepți fluierul de pornire. E drumul lung, dar și tu ai destulă viață de umplut. Ajungi la destinație și cobori fără prea multă grabă. Cerul e senin, dar niște nori din vată de zahăr [ ... ]