Vineri 13, pisica neagră și ziua de luni intră într-un bar

Japonezul burghez se ridică cu greutate din pat, cu ochii atât de lipiți că nu știi dacă e de la somn sau sunt așa din naștere. Își face cafeaua pe bâjbâite și, înainte de-a o duce la gură, postează pe internet dezgustul pe care-l resimte față de ziua abia începută. E luni dimineața. Drumul spre muncă, într-un autobuz vechi și ponosit, i se derulează prin fața ochilor precum un film vechi [ ... ]

Codrul de pâine și pădurea de lașități

Într-o societate marcată de foamete și boli, ați crede că dreptul la demnitate și respect ar fi un moft, un capriciu izvorât din adâncurile plictisite ale unui om sătul de atâta bine. Sau poate n-ați crede asta, dar societatea de aici și acum, cu starea ei de degradare fizică și morală, îmi hrănește acest gând plin de neliniști, al faptului că întâi trebuie să-mi astâmpăr foamea și abia apoi să [ ... ]

Țara Soarelui (care nu mai) Răsare

România, astăzi, fierbe. Aruncată într-un imens cazan și vârându-i-se cărbuni încinși sub el, țara asta clocotește. E o stare generală de furie, dezamăgire, consternare, ură și absurd. Partidul aflat la putere le-a luat românilor umila speranță la o viață mai demnă și le-a aruncat-o în focul de sub cazan. Adevărul e că niciun alt partid nu ne-a urcat pe culmile fericirii, dar măcar aveam o dulce iluzie. Însă cel [ ... ]

Prostia nu și-a pierdut constanța

De când m-am mutat în orașul ăsta de la malul mării, m-au izbit din plin, direct în față și în creier, oamenii de aici. Când vine vorba de generalizări și tipologii, românii se împart în moldoveni, ardeleni, olteni și așa mai departe. Însă eu cred că e mai mult de atât: românii sunt fiecare oraș în parte, fiecare comună, sat, cătun. Nu există ”moldovenii ăștia”, ci ”vasluienii ăștia”, ”ieșenii ăștia”, [ ... ]

Caragiale intră în supermarket

Am zărit-o la câțiva metri de mine, nedorind de fapt s-o observ, căci propriile-mi gânduri și socoteli îmi țin mintea ocupată în cea mai mai parte din timp. Mi-a atras atenția faptul că stătea spijinită cu cotul de galantarul cu carne, pe care-l studia asiduu, chiar dacă poziția corpului ei lăsa impresia de indiferență și gânduri aiurea. Ceva ininteligibil îi spunea vânzătoarei, fiindcă aceasta din urmă era pregătită să scoată [ ... ]